Un drum prin 5 comunități, un exercițiu de memorie și viitor

În primăvara aceasta, Fundația Pro Patrimonio a organizat o caravană educațională dedicată patrimoniului construit, ajungând în cinci locuri emblematice din România: Casa Enescu din Mihăileni (Botoșani), Casa Viscri 18 (Brașov), Vila Golescu din Câmpulung Muscel (Argeș), Conacul Neamțu din Olari (Olt) și Biserica din Pojogi (Vâlcea). Proiectul s-a adresat copiilor din aceste comunități, cu scopul de a le stimula curiozitatea, creativitatea și conexiunea cu patrimoniul local.

Ce am găsit pe drum: întrebări mari, răspunsuri sincere

De ce migrează oamenii din sate? De ce ajungem la căpșuni în Spania? De ce cresc ca ciupercile prin tara case mari, goale și urate? De ce copiilor nu le place la scoala, de ce mulți n-o prea nimeresc cu scrisul și cititul trecuți fiind de clasa a 5-a? De ce ajungem la radicali și ecuații complexe dar noi nu știm să măsurăm cu rigla scândura pentru un minim proiect de bricolaj? De ce nu mai urca nici un copil pe dealul satului ? De ce nu cunoaștem munții, casele și poveștile care ne înconjoară? Aceste întrebări ne-au însoțit în fiecare comunitate și ne-au ajutat să înțelegem mai bine realitățile copiilor și ale satului românesc de azi.

Ce am făcut: bricolaj, joacă și descoperire

5 comunitati în caravană, 5 povesti diferite în care am respirat împreună în umbra marilor și micilor case cu povesti din traseul nostru de patrimoniu. Chiar dacă nu ieșim majoritar premianți la testul stilurilor de arhitectura, al detaliilor constructive sau la genealogia familiilor memorabile, am auzit de toate acestea și am ieșit super zâmbitori în pozele de grup cu fundal patinat de timp pentru că:

Am creat împreună.
Am meșterit, am trasat și am tăiat cu fierăstraie și cu circularul, am construit așa cum doar adulții o fac.
Ne-am plimbat cu acele case de patrimoniu pe o harta interactivă a României, cu munți, râuri și orașe bricolate chiar de noi, pe care nu avem cum să le mai uităm.
Am râs, am participat la întreceri sportive și am împărtășit rețete locale.
Am înrămat și pus la borcan metaforic și la propriu amintiri și prietenii.
Am vorbit și l-am desenat pe colegul din față.. offline, nu online
Ne-am antrenat și întrecut în probe sportive, culturale și culinare, mărturie ne sunt premiile.

Ce am simțit: apartenență și prietenie

La finalul fiecărui atelier, copiii au plecat cu amintiri la borcan, prietenii închegate și entuziasm pentru o lume nou descoperită. Ne-au întrebat când ne mai întoarcem, iar zâmbetele lor au fost cel mai clar semn că educația de patrimoniu poate atinge sufletul.

Ce rămâne: patrimoniul suntem noi

Fiecare copil a plecat acasă cu o nouă poveste despre locul lui, despre istoria din jur, despre ce înseamnă „acasă”. Poate peste ani, cineva va spune: “Când eram eu mai mic erau unii care veneau la noi cu ateliere, jocuri, invitați. Îmi aduc aminte de acele case despre care tot vorbeau. Erau altfel, erau pline de povesti și cumva ne adunau pe toți împreună de parcă erau sufletul comunității. Târziu am înțeles că patrimoniul eram chiar noi: îl exploram prin sertarele trecutului, îl scriam în paginile prezentului și îl pregăteam pentru viitor.”

Poate așa va arăta peste câțiva un gând …de participant.

„Kit şi Caravană de Patrimoniu – Case și Comunități care Conlucrează” este un proiect realizat de Fundația Pro Patrimonio, susținut de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură și co-finanțat AFCN, cu sprijinul UiPath Foundation.