Nu chiar. Este un detaliu de tencuială de soclu de tip similipiatră cu efect rugos, întâlnit deseori în plimbările pe străzile bucureștene. Similipiatra este o tencuială tipică perioadei interbelice, pe bază de ciment, care își dorea să imite aspectul pietrei (de unde și denumirea), dar cu costuri mai mici față de materialul natural.
Efectele rugoase, întâlnite mai ales la soclu, se obțineau prin tratarea tencuielii, atunci când era aproape complet uscată, cu diferite unelte, asemănătoare celor folosite de pietrari. Prin aceste tipuri de tratare, jocul de umbră și lumină pe fațadă devine mai vibrant și deci textura este mult mai vie, conferind caracter fațadei.
Joc de umbră și lumină pe soclul unui bloc interbelic. Tencuiala este tot de tip similipiatră – o tencuială be bază de ciment și marmură spartă foarte fin. Ea se aplică lis, iar tratamentul rugos de fațadă se face cu unelte de metal când tencuiala este aproape uscată.
Credit foto: Andrei Margulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.