Jurnal de şantier, 10 ani de restaurare

Începutul. Descoperirea. Primele idei și primii prieteni ai bisericii din Urși

„În 2007, după trei ani de cercetare pe teren a patrimoniului în diversele lui forme, am conturat un proiect ce era menit a pune în evidență legăturile culturale și artistice de pe cei doi versanți ai Carpaților, mai exact din Gorj/Vâlcea și Sibiu/Hunedoara. Prima secvență a fost construită în jurul bisericilor de lemn de la nord și de la sud de Carpați. Inventariind bisericile din cele două zone, confruntând listele oficiale cu realitatea din teren (unele nu mai există pe teren, altele, valoroase nu sunt înscrise), constatând starea de conservare a celor mai multe dintre biserici, dar și urgența salvării unora dintre acestea, precum și neputința de a întreprinde un astfel de demers de către un grup restrâns de persoane fizice, impreună cu colaboratorul de atunci, Fundația Dala, am spus mai departe povestea bisericilor de lemn președintelui din acea vreme al Ordinului Arhitecților din România, Șerban Sturdza, astfel, în timp, dezvoltându-se proiectul 60 de biserici.

Una dintre cele mai impresionante povești a fost cea a bisericii ascunse în cimitirul satului Urși din Vâlcea, o biserică fără temelie, proptită cât să nu se încline definitiv și cu o pictură de o calitate artistică remarcabilă pentru grupul de biserici de lemn rar pictate la sud de Carpați.

Fotograful Șerban Bonciocat este cel care mi-a arătat-o într-una dintre călătoriile noastre pentru documentarea rubricii lunare de patrimoniu din revista Igloo și îi sunt recunoscătoare pentru acea oprire pentru că acela a fost începutul atât pentru ceea ce avea să fie mai târziu albumul dedicat bisericilor de lemn din nordul Olteniei, dar și al proiectului amplu inițiat de OAR și Pro Patrimonio.” – Luiza Zamora, istoric de artă, Asociația 37

Împrejurimile. Valoarea peisajului

Există încă multe biserici de lemn răspîndite în zona colinară de la poalele Carpaților Meridionali – la sud și la nord. Cele mai multe datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, câteva fiind chiar mai vechi. Majoritatea sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice din România. Este cea mai sudică regiune din Europa unde s-a folosit lemnul și tehnica blockbau (construcții din bârne orizontale) pentru clădirile de cult. Bisericile din nordul Olteniei și sudul Transilvaniei sunt modeste ca dimensiuni, dar păstrează autenticitatea meșteșugului și a valorilor locale.

Ca ansamblu, cele cîteva sute de biserici, răspîndite într-o arie relativ mică, definesc însă un peisaj cultural valoros. Asemănările, dar și diferențele dau ansamblului importanță, creionează specificul și identitatea zonei. Se estimează că cele 60-100 de biserici, documentate din 2009 pînă în prezent, însumează circa 2000 m2 de pictură murală (al secco sau al fresco). Pentru comparație, bolta Capelei Sixtine de la Vatican are 1000 m2.

Specificul. Unicitatea

În afara familiei de biserici de lemn din care face parte, biserica din Urşi se află în apropierea unor locuri foarte valoroase pentru identitatea şi spriritualitatea noastră: culele de la Măldăreşti, Mânăstirea de la Govora, Mânăstirea Hurezi aflată deja în Patrimoniul UNESCO, Mânăstirea Dintr-un Lemn sau situl Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 Parcul Naţional Buila-Vânturariţa. De asemenea, tot arealul subcarpatic este împânzit de cruci pictate care, prin tradiţie, se așază la intersecţiile de drumuri. Și fântânile primesc o cruce frumos decorată în amintirea unor evenimente sau a unor oameni care au însemnat ceva pentru locul respectiv.

10 ani de lucru. Calendarul de acțiuni

Cei zece ani de lucru la biserica de lemn din Urşi au avut, fiecare în parte, un model foarte clar: perioadă de strângere de fonduri şi de proiectare, perioadă de lucru efectiv pe durata a 4 luni, pe timpul verii. Deși acest model a generat durata îndelungată de intervenţie, s-a dovedit a fi fost singurul sustenabil în condiţiile în care susţinerea financiară s-a realizat integral din fonduri private obținute atât de la donatori, cât şi de la instituţii precum World Monuments Funds sau firme private.

Un succint calendar anual de lucrări ne oferă imaginea unui proces complex de restaurare la care au pus umărul specialiști și localnici.

2009
începe documentarea bisericii
se prăbușește bolta bisericii
se inițiază campania de intervenție de urgență
se realizează structura de protecție și se demontează bolta

2010-2011
se realizează proiectul de restaurare
se strâng primele fonduri pentru intervenție
se demontează iconostasul și se începe restaurarea icoanelor la Universitatea Națională de Arte București

2012
se finalizează restaurarea iconostasului care este readus în sat
se organizează o expoziție și un concert cu ocazia prezentării iconostasului restaurat
se asigură fresca în vederea lucrărilor de reparație a structurii

2013
se ridică biserica și se realizează fundații noi
se realizează investigația arheologică (când se găsește un ulcior cu monede!)
se repară și se înlocuiesc tălpile de lemn și toate bîrnele de lemn deteriorate
se plantează stejari în vederea asigurării lemnului de reparații peste 100 ani

2014
se restaurează pictura de pe bârnele din boltă

2015
se remontează bolta și acoperișul

2016
se restaurează pictura exterioară
se reface pardoseala interioară
se repară mobilierul interior

2017
se restaurează pictura interioară din altar
se reamenajează clopotnița cimitirului

2018-2019
se restaurează pictura interioară din naos