Cerere de clasare de urgenţă a a remizei/ căzărmii vechi de pompieri din municipiul Lugoj, jud. Timiş

PP23/2.09.2024

Către: DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURĂ TIMIȘ

Domnului Sorin Vlad Predescu, Director Executiv

secretariat@culturatimis.ro

Referitor la: Clasarea în regim de urgență în Lista Monumentelor Istorice a remizei/ căzărmii vechi de pompieri din Lugoj (corpul principal P+1 și cele două garaje dinspre stradă), Str. V.V. Delamarina, nr. 25 – 1911, mun. Lugoj, jud. Timiș

Stimate domnule Director Executiv,

Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, mun. București, solicită Direcției Județene pentru Cultură Timiș declanșarea procedurii de clasare în regim deur în Lista Monumentelor Istorice a remizei/ căzărmii vechi de pompieri din Lugoj (corpul principal P+1 și cele două garaje dinspre stradă), Str. V.V. Delamarina, nr. 25 – 1911, mun. Lugoj, jud. Timiș, în baza art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În urma unui grav incendiu, survenit la mijlocului lunii februarie 1873 și soldat cu distrugerea gospodăriei fraților Bayer din Str. Bisericii, mai mulți cetățeni au convenit să fondeze Reuniunea Pompierilor Voluntari din Lugoj. Formațiunea, a patra din Banat ca vechime dupa cele din Lipova (1867), Timișoara (cartierul Fabric-1868) și Oravița (1870), a început să funcționeze oficial peste un an, după aprobarea statutelor de către Ministerul de Interne (12 oct.1874). Începuturile au fost grele, banii pentru uniforme si rechizite provenind, fie din colecte de la balurile pompierilor, fie din partea primăriei. Odată cu transformarea Lugojului în oraș cu magistratură rânduită (1889), crește și interesul primăriei pentru impunerea normele de prevenire a incendiilor și asigurarea unor intervențiii rapide în cazurile de foc. Având sprijinul primarului în funcție (din 1889 datează tradiția ca acesta să fie ales președinte de onoare al asociației), corpul pompierilor din Lugoj se dezvoltă treptat. În 1906 primarul Marsovszky aprobă organizarea unei echipe permanente de pompieri profesioniști, compusă din 6 oameni remunerați de consiliul local. Misiunea lor a fost să întrețină ustensilele, să semnalizele incendiile și să intervină de urgență la stingerea focului până la sosirea voluntarilor. În 1908 este introdus serviciul de salvare, prevăzut din 1910 cu o trasură specială.

Vechea remiză de pompieri din Str. Fagetului („Facseti utca”), astăzi Str. V. Vlad Delamarina, nr. 25. (utilizată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea) este înlocuită în 1911 cu cazarmă proiectată și construită de meșterul constructor Johann Pongracz (11.726 coroane). Pompierii vor depune o activitate de salvare meritorie în timpul inundațiilor din 26-27 mai 1912, în cazarma pompierilor găsindu-și adăpost 300 de sinistrați. Cele două puncte de observație din oraș, până la introducerea telefonului ca mijloc de semnalizarea a incendiiilor au fost: turnul Catedralei Greco-Catolice din Piața J. C. Drăgan (1875) și turnulețul de lemn (cca. 3 m) aflat pe cazarma pompierilor ( în partea stângă).

După cum putem observa din fotografiile de epocă, corpul principal (P+1) este retras de la aliniamentul stradal și are o fațadă decorată cu carămidă din clincher de culoare roșie. Înspre stradă, de-a lungul căii de acces în incinta unității, au fost construite două garaje – inițial tratate tot în clincher roșu, iar ulterior tencuite – pentru mașinile de pompieri. Ansamblul a fost utilizat de pompierii lugojeni până în 1987: Reuniunea Pompierilor Voluntari și de Salvare Lugoj, din 1956 Compania P.C.I. Lugoj în cadrul Grupul regional P.C.I. Timişoara, din 1968 Detașamentul de pompieri Lugoj în cadrul Inspectoratului Județean de Prevenire a incendiilor TImiș.

În 1987, odată cu finalizarea noului sediu a Detașamentului de Pompieri Lugoj din Strada Făgetului, nr. 150, ansamblul de clădiri a rămas gol. În 1993 este cumpărat de Societatea “Belcar” S.R.L. din Deta, ulterior ajungând in posesia unui italian care astăzi dorește să-l demoleze.

De asemenea, menționăm faptul că ansamblul se află în zona de protecție a Casei memoriale Victor Vlad Delamarina, situată pe aceeași stradă la numărul 19.

La o evaluare preliminară potrivit normelor metodologice de clasare și inventariere a monumentelor istorice aprobate prin OMC nr. 2260/2008, cu modificările și completările ulterioare, se constată faptul că aceasta este susceptibil de a întruni criteriile de clasare în Lista Monumentelor Istorice:

Dat fiind faptul că remiza a fost construită anterior anului 1920, prag din normele metodologice în acordarea calificativelor la criteriul vechimii, aceasta are valoare medie, la o primă evaluare.
Considerăm că este în măsură să obțină calificativul mare la criteriul referitor la valoarea arhitecturală, artistică și urbanistică având în vedere semnificația și reprezentativitatea pentru programul construcțiilor cu funcțiune cazară/ remiză de pompieri de la începutul secolului al XX-lea din Banat, faptul că fațadele păstrează din compoziția și o modenatură specifică istorică, precum și constatarea că fațada principală se constituie într-un reper urbanistic al zonei.
În ceea ce privește criteriul referitor la frecvență (raritate și unicitate), se constată că nu s-au păstrat multe astfel de cazarme din această epocă în țară și în zonă, că în LMI sunt clasate extrem de puține, astfel că la acest criteriu, considerăm că se poate acorda calificativul foarte mare.
La criteriul referitor la valoarea memorial-simbolică, propunem calificativul mare, imobilul deținând un loc important în evoluția localității și reste un simbol al efortului comunitare de protecție civilă.

Ținând cont de însemnătate istorică și valoarea patrimonială a ansamblului menționat pentru comunitatea lugojeană vă rugăm să aprobați clasarea în regim de urgență a corpului principal și a celor două anexe (garajele) dinspre stradă.

Fără a fi o condiție pentru declanșarea procedurii de clasare, în vederea finalizării acesteia este necesară întocmirea unui dosar, care, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 422/2001, este în sarcina Direcției Județene pentru Cultură Timiș. Studiul istorico-arhitectural ce urmează a fi elaborat va evalua cu exactitate valoarea culturală potrivit criteriilor de clasare, va identifica dacă pe parcelă se află și alte elemente purtătoare de valoare culturală care trebuie protejate, urmând a sta la baza deciziei Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.

Vă rugăm să ne informați cu privire la derularea procedurii de clasare în Lista Monumentelor Istorice în baza prezentei cereri formulate potrivit art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. d) din Legea nr. 422/2001.

Anexăm imagini cu identificarea corpului de clădire la care se referă prezenta solicitare de clasare.

arh. Șerban Sturdza, Președinte Pro Patrimonio România

specialist atestat Ministerul Culturii no. 382 S /20.11.2009 în Registrul specialistilor în domeniul protejării monumentelor istorice

ANEXĂ – Identificarea corpului de clădire care a determinat solicitarea declanșării procedurii de clasare

Fig. 1 – Identificarea corpului de clădire care a determinat solicitarea declanșării procedurii de clasare

( sursa: https://earth.google.com )

Fig. 2 – Identificarea corpului de clădire care a determinat solicitarea declanșării procedurii de clasare – fotografii de epocă (1933)

Fig. 3 – Identificarea corpului de clădire care a determinat solicitarea declanșării procedurii de clasare – fotografii actuale