24 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Din 2018 a fost demarată restaurarea constantă, pas cu pas, a Conacului Neamţu din Olari. Aflat pe parcursul procesului de restaurare, conacul este un punct important pentru comunitatea locală. Pornit din 2021 împreună cu UiPath Foundation a fost creat „Centrul experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” dedicat acestui loc. La fel ca în toate celelalte intervenţii realizate de Pro Patrimonio restaurarea, şantierul şi toate încercările de activare, educare şi coagulare a comunităţii locale sunt procese deschise, publice.
După finalizarea restaurării fațadelor produsă în 2022, anul acesta ne concentrăm eforturile să realizăm reparaţiile şi refacerea finisajelor din spaţiile interioare ale etajului conacului.
Astfel, s-a început lucrul la tavane, unde conacul păstra în mare majoritate doar grinzile din structura acoperișului. Sunt şi câteva excepții: în camera dinspre fațada principală s-a păstrat mare parte din tavanul boltit, iar în loggia de pe latura de nord-vest s-au păstrat fragmente din lambriul de lemn care îmbrăca tavanul.
În prezent s-a refăcut substructura din lați de lemn pentru tencuielile de la tavan și se așează primul strat de vată minerală din pod. Folosim materiale moderne (vată minerală bazaltică, sponsorizată cu generozitate de către Rockwool România, mulţumim!) pentru a nu aduce greutate suplimentară structurii existente și pentru a mări confortul interior al etajului, limitând pierderile de căldură în perioadele reci, când vom încălzi și folosi spațiile.
În paralel se montează și instalația electrică pentru iluminat, prize și întrerupătoare, respectând toate normele tehnice de siguranță în exploatare.
Am început să montăm și copertina de la intrarea secundară. Aceasta a fost demontată anul trecut pentru finalizarea reparațiilor la tencuiala de fațadă. Echipa de dulgheri condusă de domnul Florin Ganea – cel care ne-a ajutat ani de zile cu lucru specializat la Biserica de Lemn de la Urşi – a curățat piesele de lemn și a completat ce lipsea, pentru a reface întreaga copertină.
În cadrul „Centrului experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” am încercat anul trecut soluţii de stabilitate a solului pentru tipuri de terenuri aride, secătuite. Această experiență agricolă pentru grădina de la Conacul Neamţu din Olari a arătat că trebuie lucrat pe segmente mai mici pentru a crea zone de microclimat prielnic. Apoi acestea pot fi extinse încet pe tot terenul.
În acest sens am continuat plantările pentru perdeaua de protecție contra vânturilor din nord, plantând ramuri de răchită (Salix Viminalis), plantă existentă în zonele viticole unde este utilizată la legarea corzilor de vie. Restul terenului este în continuare folosit pentru mici culturi agricole de producție (floarea soarelui și porumb – soiuri locale).
Îngrijitorii conacului plivesc culturile manual. Ne-am dori să putem achiziționa o motosăpătoare care să facă munca mai eficientă şi manopera aferentă. Îngrijitorii sunt angajaţi din comunitatea locală şi lucrează în același timp și pentru a ajuta echipele de meșteri care restaurează conacul.
Camera căreia datorită detaliilor arhitecturale îi spunem “capela” începe să se contureze. Meşterii restauratori împreună cu îngrijitorii conacului au reparat tavanul, au pus instalaţia electrică şi tocmai au terminat de dat cu tinci, astfel încât spaţiul arată dintr-o dată mult mai aerisit.
La începutul toamnei a fost recoltată floarea soarelui şi porumbul cultivat pe terenul din jurul conacului. Vindem aceste cereale pentru lemnele de foc și alte cheltuieli pentru plantațiile viitoare. Cu ajutorul unui donator privat am putut cumpăra o motosapă, de mare ajutor în lucrările agricole următoare. Îi mulţumim cu recunoştinţă. Paşi mărunţi dar care creează un întreg.
Credit foto: Daniela Gheorghiu
Credit foto: Raluca Munteanu
Credit foto: Ovidiu Serghe
Citeşte şi:
Institutul Cultural Român Paris, Pro Patrimonio Franţa
13 – 18 septembrie 2022
Cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului 2022, Institutul Cultural Român de la Paris a fost gazda conferinței „Necesitatea conștientizării conservării patrimoniului din România”, ilustrată și de o expoziție de fotografie deschisă pentru public în perioada 13 – 18 septembrie.
Acest dublu eveniment – expoziție și conferință, organizat de Fundaţia Pro Patrimonio și ICR Paris, și-a propus să evidențieze conștientizarea patrimoniului în societatea civilă românească, cu exemple din viața reală. De cele mai multe ori, aflăm despre dificultăți și realizări din cadrul proiectelor numai din relatările făcute de inițiatorii lor. Acum, ne-am propus să oglindim vocea comunităţilor din zonele în care se desfășoară proiectele. Această voce contează și ilustrează că, încetul cu încetul, conștientizarea patrimoniului începe să se dezvolte în România.
Care este concepția publicului despre patrimoniu în zilele noastre? Cum reacționează la existența sa, la dispariția sa, la renașterea sa. Putem admite diferitele puncte de vedere ale aceluiași public, compus din părți complet diferite ale societății, cu caracteristicile sale, cu modurile sale de gândire și de viață și cu formele lor diferite în istorie. În România, după ultimul război, existența unei puteri totalitare impuse de ideologia sovietică dă o imagine aparte acestor întrebări.
Această conferință și expoziția care a urmat nu au avut pretenția de a rezuma total această problematică, ci mai degrabă au încercat să înțeleagă o parte din realitate, pe baza unor exemple concrete extrase din experiența societății civile. De fapt, este vorba de conștiința unui popor, de urmele istoriei sale, de sufletul său, de chipul său, pentru că putem spune povestea vieții unui popor prin intermediul patrimoniului său.
Cele trei povești prezentate spun același lucru: cum a reacționat o populație locală la acțiunile de salvare a patrimoniului său. A fost și rămâne o experiență bogată pentru toți, plină de surprize de tot felul, ilustrată prin trei cazuri, aparent fără legătură între ele, dar având ca bază comună trezirea societății civile, reacționând la acțiunile declanșate de regulă de experți ai aceleiași societăți civile, pentru a-și proteja patrimoniul.
Conferința a fost ilustrată prin trei exemple:
1.Restaurarea Bisericii din Urși de către Fundația Pro Patrimonio, câștigătoare în 2021 a Premiului European pentru Restaurare Europa Nostra, proiect prezentat de Caroline d’Assay, Președinta Pro Patrimonio Franța
2.Strămutarea Bisericii de la Vinţa, proiect prezentat de inițiatorul acesteia, Raluca Prelipceanu, istoric de artă și economist. Aceasta a prezentat povestea salvării prin relocare a bisericii din Vința, vecină cu satul Geamana, amenințată să fie înghițită de lacurile de steril provocate de exploatările miniere din Munții Apuseni, nu departe de Roșia Montană. Minele de aur care datează din antichitatea romană și au fost clasate în Patrimoniul Mondial.
3.Proiectul „Planeta Petrila” prezentat de Cristina Sucala, de asemenea inițiatoare a proiectului, aduce în atenţia noastră o transformare a unei vechi exploatări miniere, la Petrila, în Valea Jiului. Locul poartă greutatea unui patrimoniu cultural dificil care, în contextul dezindustrializării, își inventează viitorul acceptându-și trecutul prin recenta clasificare ca monument istoric.
Cel mai interesant lucru care trebuie remarcat este că aceste proiecte nu ar fi putut fi realizate fără participarea – pe tot parcursul realizării lor – celor cărora intervenţiile le erau destinate. Acesta este de departe cel mai satisfăcător rezultat, deoarece nu am putut prevedea de la bun început cât de departe se vor desfăşura proiectele atât practic cât și financiar, iar acest lucru a fost esențial.
Una dintre cheile acestui succes este implicarea oamenilor și a timpului. Locuitorii și-au găsit o legitimitate, un rol de jucat, fiecare la nivelul său, încetul cu încetul.
Acest lucru subliniază importanța calității proiectelor, importanța grijii cu care acestea sunt gândite și implementate, cu respectul datorat patrimoniului și oamenilor. Aderăm la ceva a cărui calitate o recunoaștem atunci când ni se adresează. Din acest punct de vedere, metodele folosite, expoziții, vizite, sărbători și concerte comunitare, acoperire mediatică, sunt extrem de importante și garantează viața viitoare a proiectului, care este în primul rând pentru societatea locală. Iar acest lucru este cu atât mai important în cazul spațiului rural românesc, aflat în proces de deșertificare și unde industria colectivistă a lăsat multe locuri abandonate.
Curtea Vilei Golescu și traseele arhitecturale și culinare propuse în Câmpulung au fost înțesate pe 1 octombrie 2022 de peste 150 de curioși din oraș și din afara acestuia. Am avut noroc de o zi de toamnă caldă şi plăcută care ne-a permis să ne desfăşurăm întreg programul.
Turul de arhitectură Berechet și cel al punctelor gastronomice a trimis în prima parte a zilei, la pas, grupuri de copii, adulți, familii și clase cu profesori, în căutare de detalii și gusturi specifice Câmpulungului. Au fost foarte multe cereri, hărțile de tip treasure hunt şi cele culinare au avut mare priză motiv pentru care ne-am propus să le pregătim cât mai curînd într-un format accesibil.
Proiectul propriu-zis dedicat Mariei Cantili Golescu a început însă să se deruleze de la ora 14:00 în curtea vilei, când alături de o poveste de introducere și un mic moment muzical dăruit de Iulian Milea în compania unor instrumente de suflat arhaice, am ieșit din timpul prezent și am început să explorăm universul rafinat al familiilor aristocrate de la 1900.
Paginile din caietul culinar al acestei perioade și indiciile oferite de obiectele din Vila Golescu au alimentat cele trei direcții de dezvoltare ale proiectului „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente”, toate povestite și oferite în mod creativ publicului larg în cadrul eventului. Întâlnirea a fost așadar contextul în care:
Gustările nu știm când au venit și când au plecat, locurile la ateliere erau un privilegiu pentru care trebuia aștepatat cu răbdare , expozițiile au stârnit curiozități și întrebări, iar caietele și agendele au fugit în număr impresionant spre noi bucătării și experimente.
Am fost însoțiți de soare, muzică dedicată anilor povestiți de Maria Cantili și foarte multe răspunsuri încurajatoare.
Am închis evenimentul evenimentul cu o seară de film și mulțumiri transmise pe această cale tuturor celor care au colaborat cu noi în acest proiect fâcându-l posibil și celor care l-au „gustat” și apreciat cu absolut toate simțurile alături de noi.
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Muscel TV, Revista Zeppelin. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Citeşte mai mult:
Rețete de bucătărie – Maria Cantili Golescu. Caietul extins.
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
Pornind de la manuscrisul iniţial digitalizat „Recettes de Cuisine”– trecut prin procesul de transcriere, traducere, explicare şi testare – am ajuns la forma unui produs editorial extins, adaptat contemporan, numit „Reţete de Bucătărie”, Maria Cantili Golescu.
Caietul culinar al Mariei Cantili Golescu conține 144 de pagini cu rețete „de bucătărie” și sfaturi de menaj, la care ea a adăugat un cuprins final 8 pagini. Pe prima pagină, Maria își începea caietul cu următoarele cuvinte:
Recettes de Cuisine etc.
Paris, 21 janvier 1900
19 Avenue Bosquet
Marie, E. Cantilli
Pe pagina anterioară celei de titlu și-a notat unitățile de măsură în sistem anglo-saxon, traducându-le în aproximări metrice:
16 drame = 1 uncie
16 uncii = 1 livră
1 quart = 1 litru
1 pint = 1/2 litri
1 gill = 1/8 litri
1 uncie = 30 g
Este important să parcurgem acest material, înțelegând că ea nu și-a scris caietul cu intenția de a-l publica vreodată — acesta nu s-a dorit a fi o carte originală de bucate, ci un sprijin în propria bucătărie. Așa cum era obiceiul (păstrat din generațiile anterioare și dus mai departe), fiecare gospodină își aduna rețetele mai elaborate de feluri principale, sosuri, deserturi, conserve etc. din diferite surse: primite de la alte gospodine/bucătărese ori copiate din reviste și din cărți de bucate, pe atunci mai puțin accesibile.
La 1900, în Țara Românească și Moldova, fusese publicată o serie limitată de cărți cu tematică gastronomică și nu toate gospodăriile aveau acces la acestea. În plus, așa cum era moda pe întreg continentul, bucătăria franceză devenise farul călăuzitor pentru oricine cu pretenții gurmande. Prin urmare, era de dorit să ai la îndemână o colecție de rețete franțuzești potrivite pentru orice ocazie.
Când și-a început caietul, Maria abia împlinea 19 ani. Primise în dar, de curând, de la Papetăria Centrală din Rue St. Dominique 113 (acum acolo se află un magazin de haine), o agendă cu coperți cartonate îmbrăcate în pânză și foi liniate în stil dictando. Coperta fusese personalizată cu inițialele ei — „MC” (am reprodus monograma pe coperta caietului nostru). În anul care a urmat, ea și-a notat cu meticulozitate diverse rețete în limbile franceză, engleză, germană și (una singură) în română, umplând fiecare pagină până la ultima.
Aceste mâncăruri cuprind o gamă bogată de feluri, supe, băuturi, deserturi, aluaturi, înghețate, potrivite pentru a fi servite în diferite momente ale zilei atât la mesele cotidiene, cât și la cele mai simandicoase pentru oaspeți. Sfaturile de menaj (cum să cureți flanela, argintăria, pielea, dantela etc., cum să pregătești decorațiuni pentru sărbători și altele) vin la rând, intercalate printre rețetele de mâncare. Ordinea aproximativă este stabilită la final, când reia cursul întregului caiet, notează numărul paginilor și compune un cuprins cu trimitere la paginile unde pot fi găsite.
Rețetele sunt scrise de cele mai multe ori cu explicații frugale, așa cum era practica. Se presupunea că persoana care le citește are suficiente noțiuni despre arta gătitului astfel încât să intuiască pașii necesari. Uneori, spre exemplu, omite să mai spună „dă la cuptor” — cine ar fi gătit după acest caiet, ar fi înțeles de la sine. Cea mai scurtă dintre rețete este expediată în câteva cuvinte: Aluat de tarte. 250 g făină, 150 g unt, 30 g zahăr, 1 ou întreg, 1 gălbenuș. Fără alte explicații. Altele, sunt descrise în detaliu: aluatul de foietaj depășește două pagini.
Unde am considerat necesar am adăugat explicații în note. Poate fi vorba de ingrediente mai rar uzitate astăzi sau de altele istorice, pierdute din consum sau din comerț. De asemenea, acolo unde modul de preparare pare de neînțeles cititorului contemporan, am oferit explicații detaliind contextul: până în prima parte a secolului 20, zahărul putea veni sub formă de calupuri/căpățâni solide din care îți spărgeai și pisai cât avea nevoie; un alt exemplu se referă la modalitățile de răcire ale epocii (în beci, cu gheață, cu sare etc). Unele rețete indică utilizarea cuptoarelor de tip vatră, altele un tip de mașină de gătit primitivă, cum erau cele cu plită — însă toate mâncărurile descrise pot fi adaptate cu un pic de imaginație la tehnologia actuală.
La finalul caietului am inclus o serie limitată de rețete fotografiate și explicate pe larg, apelând la creativitatea câtorva chefi și autori culinari care au răsfoit caietul Mariei Cantili de la 1900-1901, au ales de acolo un număr de rețete și le-au recreat în condițiile unei bucătării contemporane. Aceștia le-au adus în actualitate, urmându-și inspirația și stilul personal. În continuare, puteți urmări cele 22 de mâncăruri, pornind de la rețeta originală redată la începutul fiecărei pagini, însoțită de explicații detaliate despre ingrediente și procesul de preparare.
Le mulțumim și pe această cale tuturor celor implicați în realizarea acestui material, chefilor și autorilor culinari: Andrei Chelaru, Oana Coantă, Cosmin Dragomir, Irina Georgescu, Cristina Mehedințeanu, Mara Elena Oană, Mădălina Roman, Alex Petricean, Horia Simon, Adriana Sohodoleanu și Adela Trofin; coordonatoarei și edituarei Mona Petre care a contribuit la rândul său cu două rețete, traducătoarelor Nona Henți și Aura Pandele; Mirelei Duculescu pentru consultanța editorială și personalului Muzeului Golești din Ștefănești (AG), reprezentat prin Cristina Boțoghină, pentru furnizarea unor detalii neștiute despre viața Mariei Cantili Golescu.
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Muscel TV, Revista Zeppelin. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Citeşte mai mult:
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
Am adunat trei anotimpuri de căutări, încercări și experimente pe terenul educației de patrimoniu, al designului de obiect și nu în ultimul rând al bucătăriei.
Jurnalul culinar al Mariei Cantili Golescu deschide un întreg univers inspirațional al familiilor burgheze de la 1900, cu detalii picante dintr-un stil de viață ce îmbină firesc și jucăuș influențe locale cu influențe europene și invită la cercetarea biografică a unui personaj feminin din familia Goleștilor ce n-a avut șansa să fie prea mult sub reflectorul poveștilor istorice.
Extras caiet Maria Cantili Golescu
Vrem așadar să împărtășim cu locuitorii Câmpulungului, cu prietenii, colaboratorii și curioșii de peste tot descoperirile culinare sofisticate din acest caiet scris în română, engleză, franceză și germană, să învățăm împreună cum să curățăm penele de pălărie, cum să impermeabilizăm tălpile pantofilor sau cum să facem lipici de orez…ca la 1900. Vrem să ne plimbăm prin garderoba doamnelor din acea perioadă, să urmărim firul genealogic al familiei Golescu, să explorăm obiectele de bucătărie ale doamnei Cantili, să gustăm din experimentele culinare ale vremii și să ne imersăm muzical și vizual în atmosfera aristocrată de acum 100 și ceva de ani.
Cum asta? Printr-o petrecere câmpenească informală de 1 octombrie în curtea Vilei Golescu din Câmpulung Muscel!
Programul este unul încărcat de conținut, dar lejer în abordare:
| 11:00 | Cei care n-au încercat încă turul nostru de arhitectură Berechet al orașului sunt invitați începând cu ora 11 să ridice hărțile de tip treasure hunt și să se bucure în tihnă și cu vigilență de frumosul oraș Câmpulung. |
| Anul acesta inaugurăm și un prototip de hartă culinară a orașului pe care vă invităm să o explorați și să o completați chiar cu sugestii și preferințe | |
| 14:00 | Deschidere eveniment în curtea Vilei Golescu: scurtă poveste a proiectului și mic ghidaj de explorare a locului |
| 14:00-18:00 | Umplem după-amiaza cu muzică și secvențe vizuale de epocă, gustări locale, expoziții și lansări de tot felul |
|
|
| 18:00-19:00 | Concurs culinar de rețete Cantili cu premii |
| 19:30-21:30 | Seară de film în aer liber |
Invităm bucătarii și amatorii deopotrivă să încerce câte o rețetă din caiet și să participe cu ea la un concurs jurizat pe „gustate” de către participanți.
Vă poftim așadar să alegeți din caietul extins de bucate reţetele care vă înspiră cel mai mult.
Sugerăm preparate dulci sau sărate care nu necesită încălzire și care pot feliate sau împărțite pentru a fi degustate de întreg publicul.
Pregătiri și sugestii de petrecere:
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Muscel TV, Revista Zeppelin. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
În biblioteca de resurse utile a fundaţiei puteţi găsi:
Caietul digitalizat „Recettes de Cuisine” aici
Caietul extins de bucate aici
Citeşte mai mult:
Rețete de bucătărie – Maria Cantili Golescu. Caietul extins.
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
Ansamblul Golescu. Trasee botanice în Parcul Golescu
Honest Goods. Colecţia Golescu
Pe 30 august 2022 am pornit o nouă serie de ateliere de patrimoniu pentru copii reluând același fir narativ coordonator ca la Mihăileni, judeţul Botoşani. De această dată am descoperit în mod inventiv și creativ satul Olari din judeţul Olt și împrejurimile acestuia împreună cu cei 24 de copii din comunitatea locală.
Prima zi a adus cu o mică competiție sportivă centrată în jurul descoperirii unor indicii cu poveștile taberei. Copiii au legat caiete în stil japonez și le-au personalizat cu povești imaginate și desenate din trecutul și prezentul celor patru zone principale de studiu: Conacul Neamțu, Școala din Olari, Primăria din Pârșcoveni și Balta Olari.
Am folosit tehnica linogravurii pentru a personaliza caiete și tricouri.
În a doua zi am antrenat atenția și măiestria pentru a creea „urme” importante în sat. Am lucrat la panourile de ghidaj și panourile interactive din cadrul traseului „la picior” prin satele Olari și Pârșcoveni.
Vizitatorii de pretutindeni vor descoperi alături de copii Conacul Neamțu, Primăria din Pârșcoveni asociată tradițiilor locale, Școala din Olari și Balta Olari prin intermediul poveștilor din trecut, prezent și viitor narate și imaginate creativ de către copiii de la atelier.
Panourile sunt aduse la viață cu tehnici de desen, pirogravura, colaj, bricolaj, toate împreună narând interpretări personale ale locurilor în care copiii se joacă în mod constant.
Elemente jucăușe de tehnologie precum coduri QR și dispozitive muzicale, trimit către:
Panourile principale au fost completate de un traseu în natură în jurul bălții Olari, unde panourile de ghidaj punctează elemente din flora și fauna locală, din trecutul îndepărtat cu zimbrii și castori, până la prezentul păsărilor, peștilor și florilor din jurul apei.
Nimeni nu intră pe scenă „neantrenat”, ne-a spus deja prietena noastra actrița Irina Artenii. Am aflat cum se antrenează actorii profesionişti, chiar şi ei prin intermediul jocurilor. Copiii au învăţat reguli simple prin care pot acum să creeze mini-scenete cu intrigi ascunse.
Teatrul de umbre a devenit apoi prima scenă pe care copiii și trainerii-regizori au exersat povestea fiecărui grup într-o formă artistică închegată.
Am profitat de ultima zi de prognoză cu soare pentru ca toată echipa de traineri și copii să meargă pe teren pentru a monta panourile.
Vremea a oferit un caleidoscop de variaţii, de la 43 de grade la venire am ajuns la 10 grade și burniță pe final de tabără. A trebuit să anulăm integral o zi de tabără, dar cu toate acestea sâmbătă a fost ziua de vârf a aventurilor noastre.
Cu scenariile deja creionate și ideile puse în ordine cele patru echipe regizori (traineri) –actori(copii) au plecat în prima parte a zilei pe teren pentru filmări. Trecutul, prezentul și viitorul au împletit faptele reale cu cele imaginate într-un mod onest, jucăuș și inventiv, surprinzând spiritul liber și neconvențional al locului.
După-amiaza copiii s-au pregătit pentru marile concursuri sportive și cele culinare cu premii. Presiunea podiumului nu a intimidat participanții, ci chiar a întreținut o atmosferă antrenant-sportivă iar la final pizza și filme la final de tabără, așa cum ne este tradiția!
Lista de mulțumiri pentru Caravana de Patrimoniu de la Conacul Neamţu din Olari, de anul acesta, trebuie neapărat să menționeze personaje cheie, precum:
♥ Doamna Mariana Stancu – administratora conacului – pentru ajutor permanent în toate nevoile organizatorice şi logistice,
♥ Doamne Chera Liliana -profesoara la şcoala din Olari – prin intermediul căreia an de an adunăm copiii și alături de care organizăm toate evenimentele educaționale,
♥ Ana Maria Apostoiu și Răzvan Bogză, traineri nelipsiți vara aceasta în Caravană și oameni de bază în toate activitățile,
♥ Roxana Mihai, Ionuț Eftimie și Mihaela Lungu, traineri aflați deja în a II-a ediție consecutivă la Olari, a căror dedicație în lucrul cu copiii este cu adevărat specială,
♥ Alex Iacob, ajutorul nostru de la Craiova la Olari pe bicicletă, pentru care nu există suficiente cuvinte de mulțumire pentru implicare activă,
♥ UiPath Foundation, nu în ultimul rând, pentru atenţia şi grija cu care se implică în comunităţile vulnerabile,
♥ lui Marcu, cel mai tânăr voluntar al atelierelor noastre şi mamei lui, Andreea Machidon, sufletul şi organizatorul programelor de educaţie pentru patrimoniu.
Și cu această tabără, Caravana de Patrimoniu pune momentan pauză taberelor de vară și începe deja planurile de ateliere complementare și lista de idei pentru vara următoare.
Comunitățile din Mihăileni și Olari au de-acum un traseu oficial de plimbare la pas, cu panouri de ghidaj și panouri interactive alături de filme artistice de prezentare creativă a locurilor și obiceiurilor definitorii ale fiecărei comunități în parte.
Satul deja ne știe,sunt peste şapte ani de când venim în Caravana de Patrimoniu, oamenii ne-au pus întrebări, au aflat despre concursul culinar, au citit panourile şi ne-au oferit fructe și diverse sfaturi. Ceva se întâmplă în satul lor şi sunt interesaţi!
Aflăm de la mamele copiilor că după programul de ateliere copiii adorm instantaneu și se mai trezesc abia a doua zi de dimineață. Copiii se roagă seara să nu plouă să nu cumva să ratăm vreo zi de joacă la conac. Odată intrați în modul de bricolaj, greu mai pot fi scoși, până și programul de joacă liberă și relaxare și-l ocupă cu pistoale de lipit, mottosaw și pirogravura pentru extra proiecte care mai de care mai creative. Dacă unii lipsesc din diverse motive, sunt nerăbdători să recupereze astfel că alţi copii devin traineri ad-hoc.
La încheierea fiecărei sesiuni de ateliere de patrimoniu pentru copii le solicităm impresiile şi dorinţele pentru următoarele activităţi. Am ales mesajul unuia dintre ei – sinteza acestei veri – ce ne arată cât de mare nevoie este de implicare continuă, susţinută şi adaptată în educaţia acestor copii din mediul rural.
Energia și entuziasmul acestor copii ne încântă fără margini și ne mobilizează în același timp să încercăm an de an să le oferim experiențe relevante și amuzante în termenii înțelegerii lor, care chiar să le provoace întrebări și curiozități cât mai diverse.
Caravana de Patrimoniu este un proiect al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în parteneriat cu UiPath Foundation.
Citeşte şi:
Povestea satului meu. Caravana de Patrimoniu la Conacul Neamţu din Olari 2022
Atelier de educaţie pentru patrimoniu la Conacul Neamţu 2021
Jurnal de şantier Conacul Neamţu 2022
„Povestea oraşului meu” – Jurnal de ateliere la Casa Enescu 2022
Conacul Neamţu din Olari, Olt,
30 august 2022
În perioada 30 august – 3 septembrie 2022, Conacul Neamţu din Olari, judeţul Olt, devine pentru al VII-lea an consecutiv gazda Caravanei de Patrimoniu a Fundației Pro Patrimonio. Tema celor cinci zile de ateliere educaţionale este „Povestea satului meu”.
Aproximativ 20 de copii din comunitatea locală vor beneficia de un program intens de ateliere practice și creative. Acestea vor fi coordonate de tema descoperirii propriului sat şi a contextului cultural și natural pe care acesta îl are. Le vom povesti Olariul și împrejurimile acestuia prin jocuri și indicii, legătoire de carte, linogravură, panouri interactive și semnalizări în sit, atelier de teatru, teatru de umbre, scenete și montaje video.
Învăţarea prin joc este completată, conform tradiției, prin concursuri sportive și culinare cu premii, expoziție și seară de film deschise, în limita locurilor disponibile, oricărui curios.
Pentru a semnaliza traseul descoperirii Olariului ne bucurăm de acordul Primăriei Pârşcoveni și sperăm ca un număr cât mai mare de oameni din comunitate și din afara acesteia să se poată folosi de el ca de o sugestie de plimbare culturală și recreativă în proximitatea conacului.
Mulţumim UiPath Foundation pentru parteneriatul şi încrederea cu care ne este alături în susţinerea programelor educaţionale şi grija faţă de obiectelor de patrimoniu, Conacul Neamţu din Olari, judeţul Olt precum şi Casa George Enescu din Mihăileni, judeţul Botoşani.
Educaţia pentru Patrimoniu este un program strategic prin care anual sunt oferite ateliere cultural – educative copiilor din comunităţile aflate în preajma monumentelor istorice de care Fundaţia Pro Patrimonio se ocupă. În cazul Conacului Neamţu din Olari, începând cu anul 2016, sunt organizate constant ateliere pentru copiii din comunitatea locală care sunt foarte încântaţi să participe la activităţile non formale propuse. Pentru perioadele în care nu putem fi prezenţi fizic au fost pregătite kituri creative care au fost trimise copiilor de Paşte, urmând încă unul, în preajma Crăciunului.
La Conacul Neamţu din Olari este desfăşurat un şantier multianual de restaurare a conacului. Anul acesta au fost încheiate reparaţiile şi refacerea finisajelor din spaţiile interioare de la etajul întâi al conacului, s-au folosit materiale moderne uşoare tip vată bazaltică pentru a nu aduce greutate suplimentară structurii existente și pentru a mări confortul interior al etajului, limitând pierderile de căldură în perioadele reci, când vom încălzi și folosi spațiile.
Sperăm ca astfel în cadrul „Centrului experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” să putem inspira şi integra proiecte noi în acest hub cultural-educaţional din lunca Olteţului, aşa cum este gândit să funcţioneze Conacul Neamţu după restaurare.
Din noiembrie 2016, conacul a fost donat Fundaţiei Pro Patrmonio de către domnul Şerban Neamţu, ultimul moștenitor al clădirii. În prezent, conacul este proprietatea Fundației Pro Patrimonio. Ansamblul Conacul Neamțu este înscris pe Lista Monumentelor Istorice din 2010 la poziţia 590 – LMI 2010-OT-II-m-B-08966.
Conacul Neamțu, un exemplu reprezentativ pentru arhitectura civilă din Oltenia, are acum o configuraţie arhitecturală ce datează din 1920-1935. La acea dată arhitecții Ion Mincu și Constantin Iotzu, au fost angajați de familia Neamțu pentru a readapta la nevoile vremii o clădire mai veche, tip culă (reşedinţă sau conac fortificat specific zonei din sudul Carpaţilor). În această perioadă clădirea primește corpul scării și o serie de detalii arhitecturale caracteristice stilului neoromânesc. Arhivele menționează existența unor firme de meșteri italieni care au fost implicați în executarea lucrărilor în același timp cu realizarea principalelor clădiri reprezentative din Craiova (muzeu, sediu de bancă, primărie)
Acest conac este unul dintre puținele exemple de arhitectură civilă care se păstrează în partea de sud a României. Acesta este motivul pentru care Fundația Pro Patrimonio depune eforturi susținute pentru conservarea, reabilitarea și refuncționalizarea lui. Trebuie menționat faptul că în ultimii 30 de ani, o mare parte din construcțiile istorice care dădeau identitate zonei au dispărut, datorită neglijenței și a unui proces defectuos de retrocedare a vechilor proprietăți private deținute de proprietarii agrari ai zonei.
Clădirea, puternic ancorată în peisajul cultural al Olteniei, a aparținut pe rând mai multor familii foarte bogate, care s-au implicat în viața economică și culturală a Craiovei.
Familia Zissu este proprietară a clădirii în secolul XVIII. Elena Zissu, căsătorită cu Elefterie Cornetti desfășoară activitate culturală prestigioasă în Craiova. La Conacul Olari se organizează serate muzicale și acțiuni educative. Școala Cornetti din Craiova este subvenționată într-o vreme prin donațiile familiei. Şcoala de muzică Elefterie şi Elena Cornetti a fost inaugurată în 10 octombrie 1954. La momentul înfiinţării, şcoala de muzică de la Craiova era a III-a instituţie de acest fel, dupa şcoala de la Bucureşti şi cea de la Iaşi.
Constantin Neamțu cumpără clădirea familiei Cornetti și o tranformă cu ajutorul arhitecților Ion Mincu și Constantin Iotzu.
Constantin Neamțu are inițiativa înființării Băncii Comerciale din Craiova din 1897. Constantin Neamțu a fost primar al Craiovei 1823 – 1824.
Cella Neamțu, fiica lui Constantin, artist plastic cu studii la Paris, a colecționat costume populare, ceramică și a restaurat la Farcașul de Jos (Romanați) construcții cu arhitectură tradițională românească. De asemenea s-a implicat în amenajarea colacului Olari. Tudor Arghezi îl consideră pe Constantin Neamțu „distinsul om de bancă și marele oltean.”
Șerban Neamțu recuperează clădirea prin proces de la statul român și o dă spre restaurare Uniunii Arhitecților.
În 2016, Șerban Neamțu anulează actul de donație către UAR și îndreaptă donația către fundația Pro Patrimonio cu condiția asigurării de către aceasta a lucrărilor de restaurare necesare. Fundația Pro Patrimonio devine proprietar după ce și-a achitat obligațiile cerute de donator și continuă în prezent lucrările de reabilitare.
Citeşte şi:
Atelier de educaţie pentru patrimoniu la Conacul Neamţu 2021
Jurnal de şantier Conacul Neamţu 2022
„Povestea oraşului meu” – Jurnal de ateliere la Casa Enescu 2022
În cele cinci zile de ateliere ale Caravanei de Patrimoniu, 2 – 6 august 2022, de la Casa Enescu de la Mihăileni am investigat împreună cu echipa de copii implicaţi tema “Cum descoperim și povestim creativ locul în care trăim?” Am avut zile foarte intense de lucru, dar cu multe satisfacții la final atât pentru copii, cât și pentru locuitorii Mihăileniului.
Prima zi a fost dedicată stabilirii indiciilor Mihăileniului. Fiecare dintre cei 22 de copii participanți din sat și-a câștigat unul din indiciile Mihăileniului, a „luptat” ca încălzire pentru fragmentele de istorie participând la jocuri sportive și amuzante de echipă. Elementele satului au fost apoi redesenate de copii în contextul istoric și în cel al viitorului pe care și-l imaginează chiar ei.
Toate aceste elemente au fost mai apoi adunate într-un caiet cadru bricolat de copii, prin care și-au însușit o tehnică antică de legătorie de carte japoneză. Creațiile și alte textile complementare au fost în final personalizate cu ștampile realizate prin tehnica linogravurii.
Jocuri în aer liber și board game-uri au completat dupa-amiaza cu temperaturi de toamnă de la Casa Enescu.
A doua zi de ateliere a urmat tematica şi resursa deja pusă la punct anul trecut în cadrul Caietului Enescu – disponibil în biblioteca de resurse gratuite a fundaţiei. Traseul „la picior” al Mihăileniului creionat anterior a prins viață anul acesta printr-un circuit dinamic cu stâlpi de marcaj și panouri interactive în punctele cele mai interesante ale satului.
Copiii au lucrat cu multă atenție la realizarea a patru panouri complexe dedicate trecutului, prezentului și viitorului Casei Enescu, Muzeului Zahacinski, Fostei Primării și Fabricii de Ceramică.
Celelalte destinații ale Mihăileniului s-au îmbogățit astfel cu mici panouri de lemn de semnalizare ce urmează a fi montate apoi în sit .
În cea de a treia zi am primit prieteni noi. Actrița Irina Artenii a sfidat distanța obositoare București-Mihăileni și a venit pentru un atelier scurt dar intens. Copiii au intrat în spatele cortinelor și s-au jucat în spirit actoricesc. Sfârșitul jocurilor a adunat toate energiile într-o serie de mini scenete cu secrete de care aceştia păreau că nu se mai săturau.
Teatrul de umbre din a doua parte a atelierelor a fost nu doar o experiență nouă și inedită pentru toată lumea dar și prilejul de a ne crea machetele scenaristice pentru ziua de filmări umătoare.
S-a râs și s-au aplaudat cu pofta la finalul scenetelor celor patru echipe.
Pregătiri, montaj și filmare!
Cele mai mari emotii au fost probabil rezervate acestei zile, a patra din cadrul atelierelor educative de la Mihăileni. Cu un training minimal făcut de prietenul nostru Alin Iacob şi câteva exerciţii-temă făcute acasă, cei patru traineri coordonatori de echipe au devenit pentru o zi regizori și responsabili de montarea a patru filmuleţe alături de echipele entuziaste de copii-actori, deja pregătiți cu o zi înainte pentru public și cameră.
Fiecare dintre cele patru locații alese – Casa George Enescu, Fosta Primărie, Muzeul Zahacinski și Fabrica de Ceramică – au fost povestite creativ, jucăuș și amuzant din perspectiva trecutului, a prezentului și a viitorului imaginat chiar de copii.
S-au asamblat costume, s-au scris metafore, înregistrări de voci, muzică și obiecte vechi strânse de către copii, toate pentru a povesti o serie de locuri pe care cu toții ni le dorim să trăiască în folosul comunității.
Toate filmuleţele pot fi accesate online pe canalul You Tube al Fundaţiei Pro Patrimonio precum şi în dreptul fiecărui panou de poveste creat de copii, printr-un cod QR ataşat.
MUZEUL ZAHACINSKI din Mihăileni
FABRICA DE CERMAICĂ din Mihăileni
Ultima și probabil cea mai iubită zi a Caravanei de Patrimoniu a fost ziua dedicată concursurilor sportive și culinare, expoziției de lucrări și serii de film.
Turul celor 20 de puncte din Harta Mihaileniului – accesibila și online https://me-qr.com/4037478 – l-am făcut alături de toată grupa de copii, montând plăcuțele indicatoare făcute chiar de ei.
Premierea s-a făcut alături de părinți. Aceștia au venit la rândul lor pregătiți pentru competiția culinară. Tensiunile au fost maxime, ca în fiecare an, la momentul numărătorii de voturi.
Seara de film a debutat cu cele 4 creații ale copiilor și trainerilor și a continuat, în spiritul caravanei, cu o proiecţie de fim de animație însoțit de pizza și multă voie bună.
Bilețele de feedback adunate ne trimit urgent înapoi în comunitate să ne continuăm treaba și pe viitor, copiii confirmându-ne în unanimitate că iubesc activitățile propuse și că mai vor. Iar acestea fiind spuse, toată oboseala adunată în pregătirea și organizarea taberei devine insignifiantă în fața bucuriei și împlinirii de a face lucruri cu adevărat folositoare pentru comunitate, în spiritul descoperirii și transformării creative a patrimoniului material și imaterial.
Nimic din toate acestea nu s-ar fi putut face fără ajutorul fenomenal al trainerilor și voluntarilor implicați punctual și pe durata tuturor activităților, cu adevărat solicitante anul acesta. Așadar mulțumiri speciale:
Pentru a semnaliza traseul descoperirii orașului Mihăileni ne-am bucurat de acordul Primăriei Mihăileni. Acest traseu a fost cartat și povestit încă de anul trecut în Caietul Casei George Enescu, disponibil în varianta online bit.ly/3PIAoW5 şi bit.ly/31OQSYA
Mulţumim UiPath Foundation pentru parteneriatul şi încrederea cu care ne este de trei ani alături în susţinerea programelor educaţionale şi grija faţă de obiectul de patrimoniu, Casa lui George Enescu din Mihăileni.
Citeşte cum a fost anul trecut:
Jurnal de şantier. Atelierului de Peisaj și Artă.
Jurnalul Atelierului de Peisaj și Sunet
În perioada 2 – 6 august 2022, Casa George Enescu de la Mihăileni devine pentru al III-lea an consecutiv gazda Caravanei de Patrimoniu a Fundației Pro Patrimonio.
Aproximativ 20 de copii din comunitate beneficiază de un program intens de ateliere practice și creative, ce anul acesta vor fi coordonate de tema descoperirii propriului oraș. Vom povesti Mihăileniul prin jocuri și indicii, legătoire de carte, linogravură, panouri interactive și semnalizări în sit, atelier de teatru, teatru de umbre, scenete și montaje video.
Încheiem seria de aventuri, conform tradiției, cu concursuri sportive și culinare cu premii, expoziție și seară de film deschise oricărui curios, în limita locurilor disponibile.
Ne bucurăm de acordul Primăriei Mihăileni de a semnaliza traseul descoperirii orașului Mihăileni, un traseu cartat și povestit încă de anul trecut în Caietul Casei Enescu, disponibil în varianta online: https://www.propatrimonio.org/caietul-casei-enescu-ghid-interactiv-de-explorare/.
Mulţumim UiPath Foundation pentru parteneriatul şi încrederea cu care ne este de trei ani alături în susţinerea programelor educaţionale şi grija faţă de obiectul de patrimoniu, Casa lui George Enescu din Mihăileni.
Citeşte cum a fost anul trecut:
Jurnal de şantier. Atelierului de Peisaj și Artă.
Jurnalul Atelierului de Peisaj și Sunet
Vineri și sâmbătă, 29, 30 iulie 2022, Caravana de Patrimoniu a inaugurat o nouă locație de ateliere în județul Botoșani. Pensiunea „Cai de Vis” din comuna Vârfu Câmpului ne-a găzduit pentru două zile intense de experimente legate de arhitectură, natură și muzică.
20 de copii din comunitatea din zonă au participat cu elan şi bucurie la jocuri sportive, creative și practice prin care au testat: diferite tehnici de imprimare botanică, legătorie de carte japoneză, linogravură, lucrul cu scule de bricolaj şi multe sporturi
În cadrul lecţiilor – joc copiii și au creat, asistaţi de traineri, tricouri și diferite textile imprimate botanic, caiete personalizate în stil Art Nouveau. Au învăţat să traforeze case muzicale pentru cinci mari artiști români: George Enescu, Dinu Lipatti, Ciprian Porumbescu, Mihail Jora și Sergiu Celibidache şi şi-au realizat chiar şi propriile instrumente muzicale artizanale: chitare, tobe, rain stick-uri și xilofoane.
Competițiile au animat zilele cu mai mult entuziasm și premii surpriză, iar finalul a fost încununat cu o seară de film, dans și cântec.
Copiii ne-au bucurat cu multă implicare și chef de joacă, spațiul gazdă a fost foarte potrivit, așa încât sperăm să putem să adăugăm şi altă dată staţia Vârfu Câmpului în Caravana de Patrimoniu.
