24 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Programul aflat la a XVIII-a ediţie organizat de către Ministerul Culturii din Franţa – Rendez Vous Aux Jardins de anul acesta se va desfăşura între 4-6 iunie. Evenimentele se desfăşoară în peste 2.300 de grădini din Franţa şi în 600 alte locuri din ţările europene. Tema anului 2021 este „Transmiterea Cunoaşterii” . Cunoștințele grădinarilor, horticultorilor, peisagiştilor sunt transmise mai departe noilor generaţii prin prezentarea diversităţii şi bogăţiei grădinilor şi parcurilor istorice din toată Europa prin mijloace cât mai neobișnuite sau mai inovatoare.
Inginerul silvicultor Vasile Golescu, cel care a creat acum 100 de ani parcul dendrologic şi vila Golescu, a fost susținătorul unor măsuri de protecție a naturii și de gestionare a pădurilor precum și a unor initiațive sistematice de import și aclimatizare de plante din America de Nord, Asia, bazinul mediteranean. Zestrea culturală lăsată de el este mai actuală ca oricând şi se constituie un exemplu de transmitere a cunoştinţelor către viitor.
Pro Patrimonio pune la dispoziţia publicului larg o serie de resurse gratuite pentru citirea parcului Golescu iar pe 6 iunie 2021, între 12.00 – 18.00 vom avea Ziua Porţilor Deschise în parcul Vilei Golescu din Câmpulung Muscel, prileg cu care va fi găzduit şi un tur ghidat organizat de Primăria Câmpulung.
Ansamblul Golescu, Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel Romanian version, English version, French version
Ansamblul Golescu. Trasee botanice în Parcul Golescu English version, Romanian version
În ceea ce priveşte experimentele practice pornite în Grădina Experimentală de la Conacul Neamţu din Olari împreună cu Ierburi Uitate şi în parteneriat cu UiPath Foundation acestea sunt la început. Vom realiza o evaluare a răsadurilor şi platărilor de anul acesta pe care o vom comunica ulterior.
Mai multe detalii Ministerè de la Culture şi Institutul Naţional al Patrimoniului, partenerul român.
25 Mai 2021
Astăzi Comisia Europeană și Europa Nostra au anunțat câștigătorii ediției 2021 a Premiilor Europene pentru patrimoniu / Premiile Europa Nostra, premiul UE pentru patrimoniul cultural finanțat prin programul Europa Creativă. În acest an, cea mai înaltă distincție europeană în domeniul patrimoniului merge către 24 de realizări exemplare din 18 țări europene.
Printre câștigătorii de anul acesta se află și Biserica de lemn din satul Urși, județul Vâlcea (România), proiect laureat la categoria Conservare, conceput și coordonat de Fundaţia Pro Patrimonio.
Câștigătorii premiilor au fost selectați de jurii independente compuse din experți în domeniul patrimoniului din întreaga Europă, în urma evaluării candidaturilor depuse de organizații și persoane fizice din 30 de țări europene.
Comunicat de presă_Premiu Europa Nostra 2021 pentru Biserica de lemn de la Ursi Romania
Categoria Conservare:
Categoria Cercetare:
Categorie dedicată serviciilor aduse patrimoniului de către organizații și indivizi:
Categoria Educație, Training și Conștientizare:
IMPORTANT: Susținătorii și pasionații de patrimoniu din întreaga lume sunt acum încurajați să descopere câștigătorii și să voteze online pentru a decide către cine va merge Premiul Publicului din acest an. Câștigătorul Premiului Publicului va fi anunțat în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor europene pentru patrimoniu, care va avea loc în toamna acestui an. Cu această ocazie vor fi prezentați publicului și laureații Marelui Premiu, fiecare dintre ei urmând să primească un premiu în valoare de 10.000 EUR.
Biserica de lemn, aflată în cimitirul micului sat Urși, a fost restaurată cu grijă și implicarea atentă a mai multor parteneri, inclusiv a comunității locale. „Acesta este rezultatul unei conservări interdisciplinare realizată exemplar la o biserică de lemn cu pictură murală într-un cadru rural. Realizată din materiale provenite din proximitatea sitului, aceasta este de o deosebită valoare și frumusețe”, a declarat juriul.
Principalii parteneri implicați au fost Fundația Pro Patrimonio, Departamentul de Conservare și Restaurare a Operei de Artă din cadrul Universității Naționale de Arte din București, Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, Institutul Național de Fizică și Inginerie Nucleară „IRASM”, Ordinul Arhitecților din România, Asociația 37 și proprietarul obiectivului, Biserica Ortodoxă Română.
Proiectul nu ar fi fost posibil fără munca voluntară a comunității din Urși, care a asigurat cazarea și masa, accesul la energie electrică, forța de muncă și transportul, precum și fără implicarea voluntarilor naționali și internaționali care au contribuit la lucrările de conservare. Finanțarea proiectului a fost asigurată de Fundația Internațională pentru Muzică și Artă, World Monuments Fund, Headley Trust, Holcim România, crowdfunding online și Institutul Băncii Europene de Investiții, alături de mai mulți donatori privați.
Biserica de lemn din satul Urși, cu hramul „Buna Vestire” și „Arhanghelul Mihail”, a fost construită între anii 1757 și 1784. Deși a supraviețuit unui incendiu în 1838, în urma căruia a fost reparată și decorată cu fresce în 1843, biserica a fost ulterior abandonată, după construirea unei noi biserici în sat. La redescoperirea sa în 2007, biserica era aproape fără fundație și risca să se prăbușească, în timp ce acoperișul său din șindrilă avea nevoie urgentă de reparații. De asemenea, frescele pictate în tradiția post-bizantină, cu influențe occidentale având o valoare artistică remarcabilă erau grav degradate. În 2009, biserica din Urși a fost inclusă de către Fundația Pro Patrimonio în programul „60 de biserici de lemn” din România, fiind astfel nominalizată ulterior în programul „7 Most Endangered 2014”.
În fiecare vară, din 2009 până în 2020 au avut loc lucrări de restaurare, precedate anual de luni de eforturi pentru strângerea de fonduri. Juriul a apreciat calitatea restaurării ca fiind demnă de lăudat: „Acesta este un exemplu de arhitectură vulnerabilă și un monument pe cale de dispariție care a fost restaurat în totalitate în conformitate cu principiile de conservare, cu elemente originale atent examinate și reintegrate ori de câte ori a fost posibil. Sustenabilitatea a fost, de asemenea, un element central al proiectului, cu arbori plantați pentru a furniza materiale pentru viitoarele lucrări de restaurare”.
Șantierul de restaurare în sine a fost unul deschis, funcționând ca un spațiu educațional pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la valoarea bisericii, la tehnica de construcție din lemn, la tehnica frescei și la conținutul iconografiei murale, al icoanelor și al iconostasului.
„Tenacitatea, constanţa în gândire şi o relaţie construită în jurul unui scop ar putea să fie până la urmă unul dintre motivele pentru care un astfel de proiect ar putea să fie promovat si premiat într-un fel. Probabil că sunt foarte multe locuri şi foarte multe obiecte de tipul acesta, arhitecturi bogate, dar acesta făcut acolo şi intervenit este un punct sensibil ca o acupunctură aplicată unui teritoriu şi care probabil poate să influenţeze o arie mult mai largă şi din punctul acesta de vedere însănătoşeşte poate o societate” – arh. Şerban Sturdza, Preşedinte Fundaţia Pro Patrimonio.
„Restaurarea bisericii de lemn din Urși este rezultatul unei salutare inițiative dedicată salvării unei categorii unice în configurația patrimoniului rural european: micile ctitorii românești din lemn pictate în frescă. Respectul pentru patrimoniu, profesionalismul, implicarea responsabilă, asumarea condițiilor de șantier, într-o statornică solidaritate, un mobilizator sentiment al urgenței, au guvernat echipele de tineri voluntari și restauratori în operațiuni a căror anvergură și dificultate au atins surprinzătoare performanțe”.- Dan Mohanu, Prof. univ. dr., director al Departamentului de Conservare și Restaurare a Operei de Artă, Universitatea Națională de Arte din București, la momentul începerii proiectului.
264 ani de istorie
Biserica a fost construită între 1757 -1784, pictată în 1843
Descoperită în 2009 cu structura în pre-colaps
11 ani de restaurare/ 1 Junie 2009 – 7 August 2020
Un patrimoniu european de excepţie
Pictura murală exterioară și interioară de o calitate artistică excepţională
250 persoane implicate, 102 voluntari români şi internaţionali
1 releveu; 31 planșe tehnice; 1 intervenție de urgență pentru protecție temporară și conservare, restaurarea structurii bisericii de lemn din Urși; restaurare frescă interioară și exterioară (82 mp interior, 40 mp frescă exterioară); 15 icoane și 5 piese de mobilier religios restaurate;
20 de proiecte de diplomă despre pictura murală; 6 comunicări profesionale la conferințe naționale și 3 la conferințe internaționale; 1 publicație profesională (un ghid)
Buget cca. 132,000 euro, doar fonduri private
Impact şi suport internaţional: World Monuments Watch 2014 şi 7 Most Endangered Heritage Sites in Europe 2014
O tencuială simplă de var cu pigment de culoare roz „pompeian” care îmbracă fațada unei case interbelice. În ciuda faptului că vegetația pe fațadă oferă o notă romantică unei case, ea contribuie la degradarea tencuielii. E bine ca aceasta să fie tunsă des, iar dezvoltarea ei pe fațadă să fie controlată.
În plus trebuie ştiut că acest tip de viță ca cea din imagine, cunoscută ca viță canadiană, se fixează cu ajutorul unor discuri aderente care eliberează substanțe ce pot afecta tencuiala pe termen lung.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Procesul de deşertificare este o problemă cronică deja în sudul României. Specialiştii estimează că peste 1000 de hectare de teren devin dune de nisip anual, ceea ce înseamnă că în 50 de ani marea majoritate a pământurilor sudice vor fi acoperite cu nisip, în lipsa unor acțiuni imediate.
Conacul Neamţu din Olari este amplasat pe un teren acum de 1,3 ha care, în perioada interbelică, era centrul administrativ alt unui domeniu agricol, înconjurat de o grădină de agrement. În anii 50 a devenit CAP-ul din sat, treptat devenind un teren secătuit, transformat în maidan.
Aflat în lunca Olteţului, la 30 km de Slatina şi 43 km de Craiova, satul Olari din comuna Pârşcoveni este o zonă preponderent agrară, sărăcită, cu tendinţe certe de deşertificare datorită schimbărilor climatice, defrisărilor şi distrugerii sistemelor de irigaţie existente. Multe familii trăiesc doar din şomaj, locuitorii sunt lipsiţi de acces la informaţie, motiv pentru care practică acelaşi tip de agricultură fără rezultat cu care au fost obişnuiţi.
„Centrul experimental de Studii şi Educaţie de la Conacul Neamţu din Olari” va iniția un model de agricultură experimentală care să ofere o stabilitate solului, cu soluţii sustenabile pentru viitor. De asemenea dorim să oferim un model de utilizare şi salvare a acestor tipuri de terenuri aride, secătuite şi către comunitatea rurală. Astfel, oamenii locului vor putea practica o agricultura de subzistenţă și chiar de producție medie pe termen lung.
În acest proces suntem parteneri cu Ierburi Uitate pentru expertiza deţinută în arheologia culinară, cu accent pe plantele alimentare din flora spontană sau uitate de gastronomia contemporană. Împreună am plănuit să creăm o mică grădină experimentală în jurul conacului. Vom cultiva acolo câteva specii și soiuri rezistente la secetă, la căldurile toropitoare ale Olteniei și la tipul de sol. Vom încerca anul acesta un experiment cu câteva specii istorice mai rezistente, dar care să aibă o legătură și cu locul.
Pentru asta am ales schinduf (Trigonella foenum-graecum) o plantă aromatică de la care se utilizează atât frunzele cât și semințele și despre care știm că se foloseau în bucătăria oltenească veche și măzăroi (Lathyrus sativus) o leguminoasă aproape necunoscută astăzi, dar mult consumată în Balcanii din vechime, pentru care am comandat semințele din Croația. Adăugăm două feluri de anghinare (Cynara scolymus), ingredient care apare în Manuscrisul Brâncovenesc de la începutul anilor 1700 dându-ne indicii, practic, că aceste plante se cultivau în sudul României.
Vom planta patru specii tradiționale de porumb mesoamerican bine adaptat la condiții de secetă, obţinute de la o colecționară de soiuri rare din Satu Mare.
Încercăm să ajutăm solul secătuit de la Olari prin practicarea agriculturii tradiţionale după metoda „trei surori” prin care porumbul este cultivat alături de fasole și dovleci, trei specii care cresc în armonie și se ajută reciproc afânând pământul în adâncime și îmbogățindu-l natural cu azot și nutrienți.
Alăturăm astfel şi câteva soiuri de fasole tradiționale (între care Anasazi) și altele de dovleci de multe feluri și tigve (Lagenaria siceraria) altă plantă culinară care apare în Manuscrisul Brâncovenesc, consumată la curtea domnească înainte ca dovlecii să ajungă în estul Europei, dar astăzi uitată cu desăvârșire.
La toamnă vom mai pune și viță de stafide pe care o vom lua de la Stațiunea de Cercetare de la Drăgășani și, poate, și lavandă.
Pe vremuri exista o sursă de apă, precum şi o fântână decorativă. Considerăm prioritară realizarea unui puţ care să ofere apă curată pentru aceste lucrări agricole, puţul vechi fiind găsit colmatat. Ne-am apucat aşadar de forarea unui puţ nou. Deşi previziunile iniţiale arătau că vom găsi apa la 20 metri adâncime s-a dovedit că natura are însă planurile ei şi apa se află la o adâncime de 33 metri. S-au adăugat lucrări de denisipare și protecție suplimentară la nisip astfel încât costurile s-au dublat. Cu toate acestea, printr-un call public am reuşit să strângem suma de 5.825 lei care a fost acoperită de 34 donatori privaţi şi Grădinile Bilceşti din judeţul Vâlcea. Tuturor le mulţumim.
.
Ierburi Uitate a început, în 2012, ca un proiect independent de explorare botanică din perspectiva arheologiei culinare, cu accent pe plantele alimentare din flora spontană uitate sau pierdute de gastronomia contemporană. În timp, proiectul a evoluat în câteva direcții complementare, implicând o echipă de oameni sudată în jurul acelorași pasiuni aflate la intersecția dintre cercetarea botanică și antropologia alimentară, cu incursiuni în istorie și artă, dar înglobând și o latură fizică de interacțiune cu natura concretizată prin activități de grădinărit comunitar, voluntariat și educație de mediu. Așa s-a născut ”Grădina Istorică”, un sector tematic localizat în Grădina Botanică din București populat cu plante cultivate în epocile de dinaintea sosirii și răspândirii speciilor vegetale aduse din Lumea Nouă, iar mai apoi proiectul Legumim, o grădină urbană de legume crescute etic și sustenabil după principiile permaculturii.
https://www.facebook.com/IerburiUitate
Citeşte şi: Jurnal de şantier 2021
Detaliu de soclu cu tencuială de similipiatră șpițuită care prezintă o degradare din cauza umezelii. Burlanele neîntreținute sau poziționate greșit și trotuarele care nu au o pantă corectă de evacuare rapidă a apelor pluviale favorizează stagnarea apei, pătrunderea umezelii și deteriorarea în timp a tencuielii de soclu.
Introducerea de utilități noi – cum e țeava de gaze – constituie o degradare frecvent întâlnită la clădirile istorice din București. Poziția noilor obiecte este dictată de nevoile practice fără a lua în considerație caracterul istoric al fațadei și posibilitatea ca acestea să fie cât mai puțin invazive la nivel vizual.
Foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Noile utilități sunt bine-venite, dar când sunt poziționate aleatoriu pe o fațadă istorică, ajung să o sufoce și să degradeze finisajele prin prin tot felul de găuri și prinderi. În această imagine a unei case din cartierul Icoanei, „aranjamentul” țevilor și a aparaturii de gaze, a cutiilor poștale sau a interfonului dăunează esteticii clădirii, dar și experienței urbane.
Foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
De cele mai multe ori intervențiile nepotrivite, de tipul graffiti, instalarea de utilități noi sau reparațiile nepotrivite degradează finisajele istorice de fațadă. Acest soclu din mozaic de ciment bej-gălbui a suferit mai multe intervenții care nu țin cont de natura istorică a clădirii sau de caracterul estetic și arhitectural al materialului.
Tencuielile istorice interbelice sunt vulnerabile, în primul rând pentru că sunt încă prea puțin studiate și cunoscute. Proiectul la care lucrăm își dorește să le revalorifice pentru a le înțelege mai bine și a le putea conserva corespunzător în viitor.
Credit foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Detaliu de tencuială din similipiatră cioplită de culoare bej-gălbuie cu focus pe placa cu numele arhitectului, confecționată și ea tot din mortar.
Credit foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Am mai descoperit o mică comoară bucureşteană, o tencuială decorativă liniară, orizontală ce marchează registrele ferestrelor.
Aspru, neted, denivelat, geometric, ordonat, aleatoriu, sculptat, stropit. În drumurile zilnice prin București, ne intersectăm cu texturile orașului uitat: pe soclul unui gard sau al unei case, pe ancadramentul unei uși sau al unei ferestre, pe treptele unei intrări. Fiecare textură încearcă să-şi arate frumusețea și să ne transmită o emoție. Emoția ascunsă a orașului. Fiecare pare să aibă o poveste uitată pe care, prin acest proiect, încercăm să o redescoperim și să o repovestim.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Deasupra ferestrei, o tencuială de inspirație art-deco în caneluri lise, realizată din mortar simplu de var care, prin ritmul des, pune în evidență forma semicilindrică a volumului de colț și accentuează verticalitatea acestuia. În plus, această tencuială decorativă surprinde ochiul prin jocul subtil în degradé al umbrei și al luminii pe fațadă.
Prin contrast, tencuiala de soclu, de sub fereastră, este foarte aspră și redă umbrele printr-un joc diferit, accidentat. Un contrast care face farmecul acestei fațade moderniste din București.
Un finisaj de fațadă care împlinește aproape 100 de ani și care încă își păstrează muchiile ascuțite.
Mortarul moale a fost „pliat” după un model origami cu muchii clare care creează umbre pronunțate și care accentuează orizontalitatea volumului de sub ferestre.
Și observăm că această tencuială decorativă se află în compania mozaicului negru de ciment șlefuit și a tencuielii verzui rugoase de tip terasit, împreună îmbrăcând volumele în jocuri tactile și vizuale de lis-aspru, umbră-lumină, dur-poros.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
