24 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
București, 16 iunie 2022
Maria Cantili Golescu
Fundaţia Pro Patrimonio desfăşoară la Câmpulung Muscel pe parcursul anului 2022 un proiect cultural, creativ, interdisciplinar care pune împreună traducători şi lingvişti, chefi şi experţi culinari, elevi şi meşteşugari, într-un concept unic dedicat Vilei Golescu.
Proiectul a plecat de la descoperiririle din perioada pandemiei din vasta bibliotecă a familiei Golescu, mai precis două caiete de reţete din jurul anilor 1900 scrise de Maria Cantili Golescu, soția lui Vasile Golescu. La începutul anului acesta, echipa de proiect a început o documentare şi o valorificare în mod creativ a acestor materiale ca parte a patrimoniului imaterial ce aparține casei și orașului Câmpulung Muscel.
„Toate detaliile ascunse din acest caiet de rețete deschid un univers surprinzător al clasei burgheze din acea perioadă şi sperăm să-l surprindem cât mai bine în materialele ce le vom dezvălui și crea de-a lungul proiectului.” – arhitect Andreea Machidon, coordonator proiect Educaţie pentru Patrimoniu, Fundaţia Pro Patrimonio
Astfel, a fost fotocopiată și digitalizată cu mare grijă fiecare pagină a unuia dintre cele două caiete, proces urmat de transcrierea rețetelor originale, traducerea lor în limba română și editarea textelor astfel încât limbajul să fie ușor de înțeles pentru cititorul contemporan. O traducere a unui caiet de bucate de la 1900, scris în patru limbi și plimbat de autoare de la Paris la Bacău și Câmpulung la începutul secolului trecut devine astfel mai mult decât o simplă traducere. Devine o imersiune în contextul culinar al unei epoci la granița dintre vechi și modernitate şi o colaborare activă între traducători, lingvişti şi istorici.
Au fost adunate detalii despre un mod de găti și de a servi masa neașteptat de cosmopolit, profund influențat de trendurile culinare vest-europene, în special cele franțuzești, dar și de cele englezești, iberice, germane și italiene. Maria Cantili Golescu aparținea unei categorii sociale privilegiate în epocă, cu educație superioară, vorbitoare de mai multe limbi străine, care a călătorit mult și a avut ocazia să locuiască în mai multe orașe europene. Multiculturalismul familiei Golescu și, probabil, al unei întregi elite locale transpare în aceste frânturi de viață cotidiană sugerate de modul în care mâncau și dezvăluie o bucată interesantă din istoria gastronomică românească dintr-o decadă încă neacoperită de alte surse.
Acest prim material resursă rezultat este caietul digitalizat scanat, „Recettes de Cuisine” pe care îl puteţi găsi în biblioteca de resurse utile a fundaţiei urmând să fie prezentat şi caietul tradus integral şi reinterpretat.
Extras caiet Maria Cantili Golescu
La începutul vacanţei de vară, între 17-20 iunie, 15 copii din comunităţile din Câmpulung Muscel vor beneficia de trei zile de activităţi în curtea Vilei Golescu. Programul pregătit pentru ei va cuprinde în prima zi „Ziua plantelor în grădina comestibilă”, apoi „Ziua caietului, desenului şi a caligrafiei” iar la final vor parcurge „Ziua instalațiilor artistice” cu opriri în universul: obiectelor culinare din vilă, al portretelor Mariei Cantili, al cuvintelor „bizare” din manuscrise, al arborelui genealogic al familiei și al sfaturilor Mariei Cantili Golescu.
Astfel, copiii vor construi, cerceta, interpreta, crea şi se vor juca fiind mentoraţi de o serie de invitaţi specialişti care vor completa parcursul educațional cu informații prețioase și tehnici de lucru inedite. Seara de final le va oferi un film în aer liber în grădina Vilei Golescu conform tradiției caravanei de Educaţie pentru Patrimoniu a Fundaţiei Pro Patrimonio.
Lucrările și explorările copiilor vor face subiectul nu doar a unei expoziții online, dar mai ales a unei expoziții fizice în cadrul „Zilei Festive din Comunitate” gândită pentru perioada toamnei, când rezultatele întregului proiect „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente” – jurnalul culinar, obiectele dedicate și filmul de prezentare – vor fi lansate și deschise publicul larg interesat.
Tot parte a proiectului, rețetele caietului au fost supuse unui proces de selecție cu ajutorul unor invitați experți din domeniul culinar. Fiecare dintre aceștia a ales două rețete pe care le va explora și adapta și apoi le va prezenta într-un mod cât mai creativ publicului propriu din mediul online.
Selecția rețetelor va ține cont atât de preferințele fiecărui specialist în parte, dar și de conținutul final al Caietului de
e Rețete, care dorește să documenteze și să aducă în atenția publicului o colecție de rețete cât mai diversă și mai bogată atât din punct de vedere al gustului, cât și al poveștii ce însoțește fiecare amintire cu gust în parte. Participanții vor „traduce” și transforma limbajul notelor de caiet în rețete cu ingrediente marcate și pași clari de urmat pentru utilizatorul din ziua de astăzi. Materialele vor forma în final Caietul de Rețete al Mariei Cantili Golescu, accesibil atât în format fizic cât și în format digital.
Sunt invitaţi să readucă în actualitate aceste reţete vechi: Andrei Chelaru (Fragment, Cluj), Oana Coantă (Bistro de l’Arte, Brașov), Irina Georgescu (autoarea cărții de bucate ”Carpathia”), Cristina Mehedințeanu (Horeca Culinary School, București), Mara Oană (Viscri 32), Mona Petre (Ierburi Uitate), Alex Petricean (Noua, București), Mădălina Roman (Szikra, Sf. Gheorghe), Horia Simon (Clubul Gastronomic Transilvan), echipa formată din Adriana Sohodoleanu și Cosmin Dragomir (Gastroart) și pe Adela Trofin (Slow Food Edinburgh).
Pe parcursul verii vor fi prezentate treptat aceste fragmente de poveşti şi imagini pe site-ul Fundaţiei Pro Patrimonio.
”Bezele cu violete”, prăjitură pregătită de Mădălina Roman (Szikra, Sf. Gheorghe) urmând rețeta originală din caietul Mariei Cantili Golescu
Aceleași resurse culinare și elemente din viața Mariei Cantili Golescu vor fi totodată baza realizării unei noi colecții de obiecte Honest Goods dedicate acestor descoperiri. Copii și adulți deopotrivă vor experimenta de-a lungul proiectului rețete și povești asociate lor prin jocuri, concursuri, provocări și proiecte practice.
Obiectele vor fi realizate în spiritul colecție existente de obiecte Honest Goods, folosind materiale și meșteri locali, cu proiecte pregătite de doi designeri. Obiectele astfel rezultate vor fi prezentate în cadrul paginii dedicate de obiecte Honest Goods, fiecare dintre acestea conținând în prezentare rețeta de influență.
Colecţia Honest Goods, obiecte de lut
*
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV, Revista Zeppelin; Proiect prieten: „Ierburi uitate”.
Citeşte mai mult
Rețete de bucătărie – Maria Cantili Golescu. Caietul extins.
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
Povestea caietului cu ”rețete de bucătărie”, cum și l-a intitulat Maria Cantili Golescu la 1900, intră într-o nouă etapă în cadrul proiectului nostru intitulat „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente”, desfășurat pe parcursul acestui an, care vizează recuperarea acestor frânturi de gust vechi de peste un secol, accesul la informație pentru publicul pasionat de patrimoniul nostru culinar și o mică contribuție la îmbogățirea literaturii gastronomice locale prin publicarea acestui caiet.
Prima pagină a caietului Mariei Cantili Golescu caiet într-o formă digitală ce va putea fi accesată gratuit în arhiva Pro Patromonio începând cu această toamnă.
Rețetele de bucătăriei ale Mariei Cantili au fost scrise, la începutul secolului trecut, în patru limbi, într-o superbă caligrafie caracteristică perioadei, și descriu un mod de găti și-a servi masa neașteptat de cosmopolit, profund influențat de trendurile culinare vest-europene, în special cele franțuzești, dar și de cele englezești, iberice, germane și italiene. Nu trebuie să uităm că autoarea aparținea unei categorii sociale privilegiate în epocă, cu educație superioară, vorbitoare de mai multe limbi străine, care a călătorit mult și a avut ocazia să locuiască în mai multe orașe europene. Multiculturalismul familiei Golescu și, probabil, al unei întregi elite locale transpare în aceste frânturi de viață cotidiană sugerate de modul în care mâncau și dezvăluie o bucată interesantă din istoria gastronomică românească dintr-o decadă încă neacoperită de alte surse.
În prima parte a proiectului, am fotocopiat și digitalizat cu mare grijă fiecare pagină a caietului, au urmat multe săptămâni de lucru ocupate cu transcrierea rețetelor originale, traducerea lor în limba română și editarea textelor astfel încât limbajul să fie ușor de înțeles pentru cititorul contemporan.
În această vară, intrăm într-o nouă etapă de lucru, și mai spectaculoasă, prin cooptarea în proiect a 10 chefi profesioniști și amatori care ne vor ajuta să aducem la viață o serie de câteva zeci de rețete din caiet. Aceste rețete, povestite și gătite de chefii noștri, vor fi publicate într-un nou ”caiet de bucate”, cu texte și fotografii explicate clar, adresat și el publicului.
I-am invitat, așadar, în proiect (și avem marea bucurie ca invitația noastră să fie primită cu bucurie) pe Andrei Chelaru (Fragment, Cluj), Oana Coantă (Bistro de l’Arte, Brașov), Irina Georgescu (autoarea cărții de bucate ”Carpathia”), Cristina Mehedințeanu (Horeca Culinary School, București), Mara Oană (Viscri 32), Mona Petre (Ierburi Uitate), Alex Petricean (Noua, București), Mădălina Roman (Szikra, Sf. Gheorghe), Horia Simon (Clubul Gastronomic Transilvan), echipa formată din Adriana Sohodoleanu și Cosmin Dragomir (Gastroart) și pe Adela Trofin (Slow Food Edinburgh).
În această vară, pe măsura ce chefii noștri se vor aventura în readucerea pe masă a acestor vechi rețete, vom împărtăși cu voi fragmente (în povești și imagini) din acest demers.
”Bezele cu violete”, prăjitură pregătită de Mădălina Roman (Szikra, Sf. Gheorghe) urmând rețeta originală din caietul Mariei Cantili Golescu
Răsfoind caietul cu rețete de la 1900 al Mariei Cantili Golescu, Chef Andrei Chelaru — colaborator recurent al mai multor localuri de fine dining din țară și recipientul unui premiu Gault & Millau România în 2019 — a fost inspirat să aleagă trei dintre rețetele din caiet și să le combine într-un preparat unic, deosebit de savuros și contemporan.
”Am fost foarte încântat când am răsfoit acest caiet valoros de rețete și mi-a fost greu să aleg, fiind foarte interesante toate. În final, am ales trei rețete: cea de borș, cu care am o relație specială, fiind moldovean și pe care îl folosesc des, înlocuind sucul de lămâie sau oțetul. A doua rețetă este cea de biscuiții manqués, care se potrivesc perfect cu a 3-a rețeta aleasă, spuma de căpșuni. Toate cele trei, împrietenite pe aceeași farfurie au făcut un desert ușor, aromat, dulce-acrișor, cu o aroma subtilă de borș de casa, perfect pentru zilele călduroase de vară.”
Andrei, și-a povestit întâlnirea cu aceste rețete vechi de peste un secol și a deconstruit fiecare etapă de lucru în pași foarte simplu explicați pe blogul său culinar, astfel încât oricine să poată găti acasă cele trei rețete, simpe sau imbinate așa cum, în mod original, le-a combinat și servit.
Mădălina Roman s-a alăturat proiectului cu două rețete alese din caietul de bucate al Mariai Cantili Golescu. Prezentăm acum prima dintre ele, un preparat de sezon care pornește de la rețeta clasică a vinetelor umplute, căreia Mădălina a reușit să-i dea propriul twist într-un stil care o definește.
Mădălina, care a studiat arta culinară la institutul ”Paul Bocusse” din Lyon, este în prezent head chef la ”Szikra” din Sfântu Gheorghe (CV), fiind pasionată de ”secretele” chimiei alimentare, de rețete vechi și plante din flora spontană, dar și o activă promotoare a sustenabilității în gastronomie și a respectului pentru natură. ”Szikra” a devenit în scurt timp un etalon în noua gastronomie românească, surprinzând atât prin reinterpretarea rețetelor vechi, cât și prin combinațiile inedite și tehnicile inovative.
Despre acest preparat, ne-a povestit: ”Pentru că tot este sezonul lor, iar vara aceasta se lucrează de zor publicarea Jurnalului Culinar al Mariei Cantili Golescu, am ales să mă joc cu o rețetă cu vinetele umplute. După rețeta din 1900, am adaptat puțin atât ingredientele cât și tehnica de gătire. Pe lângă frunze foarte tinere de sfeclă, am adăugat frunze de lobodă, iar în umplutură ceapă verde și leurdă. În plus, pentru a înmuia pâinea, am folosit o reducție de borș și puțină supă stoc de legume. Jumătate din sos l-am lăsat cu frunze în interior și cealaltă jumătate am blenduit-o într-un sos fin așezat în farfurie lângă vinetele coapte. La sfârșit, am adăugat fructe verzi de leurdă și flori de ceapă care au completat minunat, cu o notă crocantă, preparatul.”
Inspirați de vară și ingrediente de sezon, echipa formată din Adriana Sohodoleanu și Cosmin Dragomir a ales și gătit din caietul de rețete de la 1900 al Mariei Cantili Golescu o foarte potrivită mâncare estivală — biban de mare cu ierburi aromatice. Felurile cu pește erau favorite în multe din casele mari ale epocii, iar Vila Golescu din Câmpulung Muscel n-a fost mai prejos. Se prepara o paletă poate surprinzător de variată de specii de pește și crustacee, iar mâncărurile erau puternic influențate de bucătăria franceză și mediteraneană, cu siguranță un gust căpătat în călătoriile cuplului în Franța, dar și sub tendința generală a epocii, în care ”la cuisine française” se impusese ca idealul gastronomic pentru orice familie cu pretenții.
Maria Cantili scria: ”Peștele, evident foarte proaspăt, trebuie spălat, curățat și eviscerat. Înfășurați-l cu o foaie de hârtie unsă bine cu unt. Coaceți la cuptor până capătă o culoare frumoasă. Pregătiți, în acest timp, un vas foarte cald, în care puneți peștele scos din hârtie. Sărați și decorați atât peștele cât și vasul cu unt amestecat cu plante aromatice. Untul se va topi pe jumătate, așa și trebuie. Serviți fierbinte. Coacerea trebuie supravegheată foarte bine; focul nu trebuie nici foarte tare, nici redus. În aceasta constă tot secretul.”
Adriana Sohodoleanu are un doctorat în ”noua bucătărie romanească” și scrie despre mâncare, istorii și trenduri culinare pe biscuit.ro, implicându-se adesea în proiecte felurite de istorie gastronomică și chiar în ceea ce s-ar putea numi reenactment culinar. Ea a abordat această rețetă scrisă acum mai bine de 120 de ani dintr-o perspectivă cât mai apropiată de textul original, detaliind tot procesul de lucru, ingredientele și etapele într-un articol cuprinzător și explicativ, ce poate fi citit aici: https://biscuit.ro/2022/07/08/biban/
Cosmin Dragomir este istoric culinar amator, fondatorul editurii Gastroart, unde a publicat o serie de cărți de bucate istorice, unele într-o ediție nouă la mai mult de un secol și jumătate de la prima apariție. Cosmin este și inițiatorul sau co-inițiatorul mai multor proiecte de cercetare și aducere în atenția publicului larg a patrimoniului culinar național, prin articole, podcasturi și evenimente conexe.
Ne încântă să beneficiem în cadrul proiectului „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente” și de viziunea Irinei Georgescu, scriitoare culinară și autoarea cărții ”Carpathia”. Irina și-a publicat cartea de bucate în UK, prezentând publicului britanic, într-un format specific, mâncarea românească așa cum este preparată ea în gospodării din diverse regiuni ale țării. De atunci, ”Carpathia” a fost tradusă în mai multe limbi, ducând peste mări și țări rețete de-ale noastre. În plus, Irina pregătește o nouă carte ce urmează a ieși din tipar în această toamnă, numită ”Tava”, o culegere de preparate gătite la tavă inspirate din bucătăria rurală și contemporană.
Răsfoind caietul Mariei Cantili de la 1900, ea a ales două rețete de prăjituri, dintre care vă prezentăm, astăzi, apetisantele brioșe cu orez.
Rețeta suna astfel: ”Două căni de orez fiert la rece, 570 g de făină, 1 linguriță de sare, 1 linguriță de zahăr, o jumătate de linguriță de praf de copt sau drojdie, 285 ml de lapte, 3 ouă. Se pasează orezul pentru a îndepărta cocoloașele și se adaugă celelalte ingrediente. Se coace în forme de brioșe 15 minute.”
Pentru prepararea acestora, Irina a urmat îndeaproape sfaturile din rețeta originală, adăugându-le doar un mic twist personal și detaliind metoda pe siteul său – link
Născută în Deva, într-o familie multiculturală, cu bunici români și unguri din Maramureș și Hunedoara, Mara Elena Oană a lucrat peste 10 ani ca avocat în București, înainte să lase totul și să se mute în Viscri, sat aflat pe lista UNESCO. Aici, alături de partenerul ei, au fondat proiectul Viscri 32, un mic retreat cu o puternică componentă gastronomică. Împreună au restaurat o casă veche săsească folosind meșteri locali și au convertit fosta șură de pe proprietate într-un restaurant Slow Food.
Mara este axată pe utilizarea ingredientelor de sezon de la familii de producători locali din regiune, dar și pe documentarea și promovarea unor rețete specifice Transilvaniei.
Implicată în proiectul „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente”, Mara a ales să recreeze două rețete pornind de la ingrediente de sezon ușor accesibile: ”pâinea de conopidă” și merele a la russe, două preparate gătite la cuptor și servite în boluri de pământ.
Dacă, despre ”pâinea de conopidă”, Mara o postat de curând un filmuleț explicativ pe contul Viscri 32, azi prezentăm acest desert deosebit servit cu unt, dulceață de caise, nuci prăjite și palincă de vișine, urmărind îndeaproape rețeta Mariei Cantili de la 1900:
”Curățați coaja merelor și interiorul. Puneți-le într-un vas adânc, potrivit pentru cuptor și adăugați unt și zahăr pudră. Dați la cuptor, la foc mic. Aranjați apoi merele într-un bol și stropiți-le, cât sunt calde încă, cu un sos făcut din marmeladă de caise, pasată și diluată cu 2-3 linguri de kirsch. Acest fel se servește cald sau, dimpotrivă, foarte rece.”
Ca în fiecare început de weeked din această vară, propunem o nouă și apetisantă mâncare de sezon inspirată din caietul de bucate de la 1900 al Mariei Cantili Golescu. Invitata noastră, Adela Trofin a ales să recreeze o faimoasă supă provensală de pește, Bouillabaisse, regăsită în paginile acestui caiet: ”Într-o oală, puneți ceapă tocată, roșii, pătrunjel, cimbru, foi de dafin, usturoi și cuișoare, 700-800 g de pește și crustacee tăiate egal. Asezonați generos. Presărați șofran, turnați un pahar de ulei, doi decilitri de vin alb și terminați prin a adăuga, până la nivelul peștelui, supă bază de pește, sau, în lipsa acesteia, apă. Fierbeți la foc mare timp de 15-18 minute. Aranjați peștele pe un platou, puneți supa într-o supieră în care ați așezat și bucăți de pâine.”
Urmând sfaturile Mariei Cantili îndeaproape, Adela povestește: ”Pentru mine, supa asta nu e provensală, nu e scoțiană, nu e românească. E confort și căldură. Are puțin din memoria supelor de pește românești, dar reflectă intens și sentimentul că mâncarea este relaxare și conexiune. De fiecare dată când o pregătesc, gustul și textura sa sunt ușor diferite, în funcție de ce găsesc la pescărie în ziua respectivă, dar căldura și intensitatea ei rămân aceleași, făcând-o unul dintre felurile mele de mâncare preferate.”
Adela Trofin s-a născut într-un mic oraș din nord-estul României, într-o familie cu rădăcini românești, austriece și grecești. A învățat de la bunica ei mâncărurile gătite în casă și povești despre ingrediente de sezon, fie cultivate, fie culese din împrejurimi, dar și valori strâns conectate la convivialitate și loialitate față de cursul firesc al naturii, agricultură durabilă și producători locali mici cu impact minim asupra mediului. Implicată în mișcarea Slow Food încă din 2012, Adela a fost liderul Conviviumului Slow Food Iași timp de 6 ani contribuind printre altele la dezvoltarea primului grup de consum de tip ASAT (pentru susținerea agriculturii țărănești) din regiune. Relocată în Scoția, Adela a intrat repede în boardul Slow Food Edinburgh, implicându-se în efortul local de readucere la lumină a ingredientelor uitate sau pierdute din istoria și cultura culinară scoțiană, fără să-și uite originile și preocuparea pentru gastronomia românească.
După ce și-a obținut diploma de bucătar, Cristina Mehedințeanu a lucrat în mai multe restaurante și cofetării londoneze de prestigiu, cum sunt Ottolenghi și Harrods, unde și-a căpătat experiența de pastry chef. Întoarsă în țară, ea a devenit trainer și formator de cofetari și patiseri la Horeca School în București, unde organizează cursuri de calificare si masterclass-uri de cofetărie. De curând, ea și-a deschis propriul local în capitală, Cofetăria Zmeur.
Cristina a ales din caietul Mariei Cantili Golescu două prăjituri de la 1900, dându-le și mai multă strălucire și un aer contemporan: o prăjitură cu frișcă Chantilly și coacăze negre, excelente fructe de sezon, dar și o rețetă de pricomigdale cu ciocolată cărora le-a adăugat un decadent ganache.
Despre prima, ea scrie: ”Îmi plac coacazele negre. Nu sunt folosite aproape deloc în cofetărie. Mai populare sunt afinele, deși ele nu prea au gust și nici aroma. Rețeta aceasta folosește coacăzele negre la maximum, într-o marmeladă dulce-acrișoară, un sos gros care îndulcește și colorează natural un Chantilly cremos cu frișcă și mascarpone pentru decor. Un deliciu!”
Ambele preparate sunt detaliate pe pagina Cristinei, cristinamehedinteanu.ro, unde, pe lângă textul rețetei originale, sunt explicate detaliat ingredientele folosite și toate etapele de lucru care permit oricui să încerce să reproducă această bijuterie culinară.
Linkuri rețete:
https://cristinamehedinteanu.ro/pricomigdale-cu-ciocolata/
https://cristinamehedinteanu.ro/prajitura-champigny-cu-coacaze-negre/
Horia Simon s-a născut într-o familie de “crâșmari” și a avut încă din copilărie legătură cu lumea gastronomică. Consideră că a plecat dintr-o bucătărie, pentru a-și urma studiile, dar s-a întors tot în bucătărie. Și-a făcut inițierea într-un restaurant din Barcelona, apoi, revenit acasă, a acumulat experiență străbătând țara în lung și-n lat, prin Cluj, Târgu Mureș, Timișoara, Bistrița și Baia Mare. Este fondator și (co)proprietar al mai multor proiecte din zona gastronomică, de la activități de consultantă, la producția de conserve și preparate conform unor tehnici tradiționale (Les Mignonnes de Simon, Foc și Pară – Afumătoria de Oraș), lector al Academiei Hoteliere Americane din Brașov (Taste Academy), membru activ al Slow Food Transilvania și co-fondator al Clubului Gastronomic Transilvan, ONG care se ocupă cu cercetarea și conservarea patrimoniului gastronomic transilvănean.
Pasionat de gastronomie locală, dar și de istorie gastronomică, Horia a fost încântat să se alăture proiectului „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu. Rețete, gusturi, obiecte & experimente”. Din caietul păstrat în arhiva Vilei Golescu din Câmpulung, el a ales să recreeze îndeaproape două rețete de mâncăruri ce reușesc să evoce prin descrieri și imagini complexitatea și diversitatea culinară a bucătăriei românești din Belle Epoque.
Mâncărurile cu crustaceele au avut și în provinciile românești o perioadă de glorie, cel puțin în bucătăria claselor sociale privilegiate, înainte să fie puse într-un con de umbră în perioada comunistă. Influența culinară franceză și mediteraneană a fost un factor care a contribuit la popularizarea lor, astfel că le găsim relativ des în cărțile de bucate din secolul 19 și până în interbelic. Urmând acest filon gastronomic istoric, Horia a recreat salata de homar. Alături de ea, a ales și rețeta de vinete umplute despre care spune: „N-am dorit să modific prea mult rețeta originală, chiar dacă asta e tendința – să-ți lași amprenta ca chef. Curiozitatea m-a mânat la cât mai puține intervenții și am intervenit doar acolo unde am simțit că nu se potrivește cu ceea ce înțeleg eu prin gust”.
Horia și-a detaliat ambele abordări culinare pe blogul său, www.chefhoriasimon.ro, spațiu virtual unde își prezintă cele mai semnificative activități ale sale.
Linkuri rețete:
https://chefhoriasimon.ro/retete/salata-de-homar-dupa-o-reteta-a-mariei-cantilli-golescu/
https://chefhoriasimon.ro/retete/vanata-umpluta-dupa-o-reteta-a-mariei-cantili-golescu/
Cine e pasionat/ă de gastronomie are toate șansele să recunoască imediat numele Oanei Coantă, chef și manager la Bistro de l’Arte, localul din Brașov devenit popas obligatoriu pentru orice foodie care vizitează orașul.
Cu studii în jurnalism și relații publice, Oana a luat drumul bucătăritului în 2000, îmbrățișând atât rolul de bucătar cât și pe cel de administrator sau, așa cum îl numesc francezii, de ”restaurateur”. A fi restauratoare (termenul cu acest înțeles există în limba română, dar este folosit prea rar) a însemnat pentru Oana nu doar descurcarea ițelor care încălcesc birocratic întregul demers de-a găti și servi mese oaspeților, ci și readucerea în actualitate a unor mâncăruri de demult, transilvănene și nu numai.
”La început am luat de bune reţetele, gesturile, tehnicile de lucru ale bucătarilor cu care lucram. Intuitiv, însă, am înțeles că mâncarea trebuie să meargă mână în mână cu alte lucruri. Că reţetele nu sunt fixe, ca nu trebuie să mâncăm toţi la fel, ca gusturile se descoperă. (…) Am construit meniuri şi am inventat mâncăruri. Am hrănit împreună cu echipa mea, mii de oameni. Am lucrat în vârf de munte, în castele, conace, curţi de biserică, beciuri, bucătarii mici sau foarte mari. Nopţi nedormite, mii de kilometri, sute de farfurii”, scria Oana pe siteul ei, www.oanacoanta.ro, unde își prezintă poveștile și rețetele. Astăzi, după 22 de ani la Bistro de l’Arte, tot efortul ei ”se îndreaptă către educarea clientilor şi a celor care lucrează în restaurante, în direcţia descoperirii şi redescoperirii mâncarurilor corecte şi mai ales către promovarea gusturilor româneşti bune, în forma lor autentică sau adaptată oraşului”.
Din caietul de rețete al Mariei Cantili de la 1900, Oana Coantă a ales două rețete și scrie, pe pagina ei de Facebook: ”le-am refăcut așa cum mi se potrivește mie. Gusturile vechi și simple sunt uitate, pot fi aduse înapoi cu puțină atenție și un strop de modern. Ouă umplute și dulceață de morcov, rețete și simple și de aceea, uneori, abandonate, pregătite ca pentru vremurile noastre cu mai puțin zahăr și nu așa multă sare, completate cu ingrediente noi, trufe, oțet din vin și caise, păstârnac.”
Dulceață de morcovi
”Pe vremuri, când nu erau frigidere, sarea și zahărul se foloseau în exces pentru conservare. Acum, când avem unde ține la rece și am mai aflat că tehnica de gătire și conservare corectă ajută la păstrarea alimentelor, putem reduce dramatic și sarea și zahărul. 100 g de morcov conțin 3,45 g de zaharuri, să nu uităm acest aspect. No, am luat 300 g de morcov, am adăugat 200 g de păstârnac și nu am folosit lămâie, ci oțet din vin și caise. Am tăiat legumele cuburi, nu le-am ras. Nu am aromat cu coajă de citrice, ci cu coajă de brad. Zahărul a fost cam 400 g. Nu am pus nici apă multă, ci doar vreo 300 ml, focul mic-mic și răbdare la amestecat.”
Ouă umplute
”Ouăle mele umplute au fost îndesate în niște tomate bune. După aceea, compoziția de ficat tocat cu gălbenuș fiert și ierburi aromatice a primit niște trufe și ceapă verde înmuiată în unt.
Am rumenit pesmetul în unt, am așezat acolo ouăle în cuib de roșie și le-am lăsat la cuptor destul, dar nu prea mult, cât să se înmoaie tomatele și să se rumenească umplutura.”
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV, Revista Zeppelin. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Caietul digitalizat, „Recettes de Cuisine”, îl puteţi găsi în biblioteca de resurse utile a fundaţiei aici
Citeşte mai mult:
Rețete de bucătărie – Maria Cantili Golescu. Caietul extins.
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Girdle, ustensilă istorică de gătit
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
Ansamblul Golescu. Trasee botanice în Parcul Golescu
Honest Goods. Colecţia Golescu
PP19/ 24.05.2022
Către:
Primăria orașului Urlați
Domnului Marian Măchiţescu, Primar
str. 23 August nr. 9, cod 106300, jud. Prahova
Tel.: 0244. 271429, Email: primaria_urlati@yahoo.com
Consiliului Local al Orașului Urlați
str. 23 August nr. 9, cod 106300, jud. Prahova
Tel.: 0244. 271429, Email: primaria_urlati@yahoo.com
Spre știință
Direcției județeană de cultură Prahova
Domnului Prof. Constantin Stere, Director executiv
str. Nicolae Iorga nr. 18, Ploiești, cod 100537, jud. Prahova
Tel.: 0244. 578020, Email: djcprahova@gmail.com
Ref.: Proiect de hotărâre a Consiliului Local al Orașului Urlați pentru demolarea clădirii primăriei Urlați
Stimate domnule Primar,
Stimați Consilieri,
Prin prezenta, Fundația Pro Patrimonio România, fundație legal constituită, cu activitate în domeniul protejării monumentelor istorice, având sediul în str. Pictor Verona nr. 13, București, vă solicită reanalizarea proiectului de hotărâre prin care urmează să decideți demolarea vechii clădiri a primării, construită de arh. Toma Socolescu în 1929 și construirea unei noi clădiri. Considerăm că soluția optimă este păstrarea clădirii vechi, consolidărea și reabilitărea acesteia la standardele moderne necesare unei bune funcționări și conservarea valorilor de patrimoniu și identitate locală și națională prin clasare acesteia ca monument istoric.
În sprijinul acestei solicitări vă prezentăm următoarele argumente:
A păstra și reabilita o astfel de clădire istorică, chiar dacă nu are statut de monument istoric înseamnă a înțelege valoarea și potențialul ei, a reda comunității un simbol identitar și a întări prestigiul instituției.
O astfel de decizie reprezintă un model de politică urbană europeană adaptată contextului actual și un bun exemplu pentru alte orașe.
În speranța că veți lua o decizie corectă,
Cu respect,
arh. Șerban Sturdza,
Președinte Pro Patrimonio
20220524_solicitare pastrare cladire veche primaria Urlati
Peste 50% dintre români locuiesc în cele 320 de municipii și orașe din România care, dincolo de provocările actuale, au potențialul de a deveni orașe sustenabile. La nivel global, în următorii 30 de ani, populația urbană ar putea crește cu peste 2,5 miliarde de locuitori, tendință care se prefigurează deja și în țara noastră. În contextul urbanizării accelerate, este nevoie de soluții inovatoare pentru provocările din mediul urban – soluții sustenabile de locuire, de producere a energiei și de mobilitate.
Pe 15 aprilie în campusul facultăţii de Ingineria Instalaţiilor din Bucureşti a avut loc o discuție non-formală despre Vechi și Nou în București, aducând împreună două inițiative care pun în lumină potențialul de regenerare al orașului:
Patrimoniul are un rol important în modelarea viitorului. Este ideea în jurul căreia au avut loc discuțiile dintre membrii Fundației Pro Patrimonio, Institutului Național al Patrimoniului, organizației EFdeN și invitații acestora – studenți, profesori și arhitecți – , participanți la eveniment.
Regenerarea fondului construit și a infrastructurii existente sunt două dintre problemele cu care se confruntă Bucureștiul în momentul de față și temele în jurul căreia echipa EFdeN pregătește proiectul Vatra, pe care-l va prezenta în Wuppertal, Germania, în cadrul competiției Solar Decathlon Europe 21/22. Crearea unui model de locuință sustenabilă care să faciliteze formarea unei comunități este soluția propusă de echipa EFdeN și concluzia discuțiilor de ieri, fiindcă schimbarea unui oraș are la bază mai întâi înțelegerea acestuia, dialogul între autorități și cetățeni și educația tinerei generații.
Una dintre problemele majore cu care se confruntă în România persoanele cu deficiențe de vedere este izolarea. Iar aceasta este o consecință directă a lipsei accesibilizării – creării unui mediu adaptat nevoilor persoanelor nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere. Fie că vorbim despre o plimbare prin oraș sau despre accesul la cultură, la servicii publice sau juridice, este esențial ca acestea să fie ușor de utilizat și de către persoanele cu dizabilități.
În România sunt peste 93.000 de nevăzători, dintre care peste 54% sunt încadrați în gradul grav (nevăzători total) și accentuat. Deși reglementat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul fundamental la spațiu public al persoanelor nevăzătoare este adesea încălcat, produsele și serviciile accesibile fiind adesea inițiate de organizații neguvernamentale sau persoane fizice ori juridice pentru perioade determinate de timp.
Miercuri, 27 aprilie, ne-am întâlnit la Centrul de Informare și Promovare a Patrimoniului Cultural – Casa de Târgoveţ și am stat de vorbă cu Florin Georgescu, președinte al Asociației Tandem, care dezvoltă de peste 10 ani proiecte de integrare a persoanelor cu deficiențe de vedere.
Pornind de la aplicația SalvaMonument, care este un instrument de informare accesibil și persoanelor nevăzătoare, s-au conturat mai multe direcții ale unei posibile colaborări între Institutul Național al Patrimoniului și asociația Tandem – crearea unei baze de date în vederea co-interesării proprietarilor de clădiri-monument pentru elaborarea unei strategii de accesibilizare a persoanelor cu deficiențe de vedere sau cu alte dizabilități; crearea unui posibil parteneriat în vederea includerii unor instrumente de accesibilizare în faza de proiectare, elaborare a planurilor de intervenție asupra unui monument istoric sau a unei clădiri din zonă protejată.
Sperăm ca această întâlnire să fie doar prima din cadrul unei serii de discuții non-formale în vederea identificării soluțiilor la nevoile de accesabilizare a patrimoniului pentru categoriile de public vulnerabile.
Marți, 19 aprilie, la Muzeul Municipiului București, Casa Cesianu, am prezentat, alături de Institutul Național al Patrimoniului și de partenerii Asociația Da’DeCe și Institutul Norvegian al Meșteșugurilor, rezultatele proiectului ”In-Herit. Centrul Național de informare și promovare a patrimoniului cultural”, la finalul primului an de funcţionare.
În prima parte a evenimentului, Raluca Munteanu a prezentat etapele și rezultatele echipei Fundației Pro Patrimonio, respectiv elaborarea ghidului și aplicației desktop SalvaMonument. În cea de-a doua parte, participanții au avut ocazia să testeze aplicația și să ofere feedback, în vederea îmbunătățirii conținutului acesteia. A fost o discuție deosebit de constructivă, în cadrul căreia s-au lansat sugestii noi: existența în aplicație a unui centru de resurse, cu exemple de bune practici pe care Fundația Pro Patrimonio le-a realizat de-a lungul anilor în proiectele derulate de protejare a patrimoniului construit, dar și existența unui dicționar necesar publicului larg pentru înțelegerea unor termeni și sintagme, precum: ”zonă protejată”, ”conservare”,”fațadism”, ”vandalism” etc.
Proiectul „In-Herit” se încheie, dar activitatea Centrului continuă, pornind de la informațiile, produsele și ideile pentru viitor acumulate alături de parteneri și de comunitatea oamenilor pentru patrimoniu.
Vă invităm să consultaţi de fiecare dată când aveţi nevoie aplicaţia SalvaMonument www.salvamonument.ro.
SalvaMonument este un instrument online dezvoltat în cadrul proiectului „In-Herit – Centrul Național de Informare și Promovare a Patrimoniului Cultural ”, proiect coordonat de Institutul Național al Patrimoniului, alături de partenerii: Fundația Pro Patrimonio, Asociația Da`DeCe și Norwegian Crafts Institute.
Proiectul este finanțat prin Programul RO-CULTURA, cu sprijinul Granturilor SEE 2014-202
Citeşte şi:
Aplicaţia Salva-Monument. Ghid de utilizare.
Lansare Ghidul Salva-Monument, instrument online de informare
13 mai 2022
Astăzi ne gândim la soarta patrimoniului aflat în bătaia corupției și a intereselor imobiliare.
Astăzi ne gândim, din nou, la demolarea abuzivă a monumentului istoric Hala Matache, în noaptea de 25 martie 2013, de către fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu*.
Astăzi ne gândim la mestastaza urbană Buzești-Berzei, care așteaptă de peste 10 ani o cicatrizare adecvată prin regenerare urbană.
Astăzi ne reamintim cum, la sfârşitul anului 2010, Primăria Bucureștiului a decis începerea lucrărilor pentru Diametrala Nord-Sud, având la bază Planul Urbanistic Zonal pentru Diametrala Buzeşti-Berzei-Uranus. Demolările au retrezit amintiri dureroase bucureştenilor, mai ales prin modul în care au fost puse în aplicare (executate noaptea, fără desfacerea pieselor valoroase pentru refolosirea acestora sau a materialelor, cu evacuarea locuitorilor iarna). Premisele aflate la baza proiectului au fost fluentizarea şi creşterea traficului auto de tranzit, fără analiza consecinţelor asupra mobilităţii în ansamblu, ignorând realitatea complexă a vieţii şi locuirii în cartier.
Fundația Pro Patrimonio s-a implicat în acțiunea de salvare a zonei și a Halei Matache, propunând soluții concrete de regenerare urbană și dialogând cu administrația. S-au concretizat două direcții-martor:
* Pe 13 mai 2022 fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu a fost condamnat definitiv la 10 ani și 8 luni de închisoare pentru luare de mită.
Citeşte şi: Fenomenul Matache – Berzei – Buzești (2010-prezent)
Scris între 1900-1901, caietul cu rețete al Mariei Cantili Golescu acoperă o perioadă fascinantă din istoria gastronomiei românești, căci contribuie la literatura specifică cu un material culinar dintr-o decadă din care nu ne-a rămas nicio altă carte de bucate.
Cel mai probabil, Cantili și-a adunat rețetele din diverse materiale franțuzești, englezești, nemțești și românești disponibile în călătoriile cuplului Golescu de-a lungul continentului european, dar cu siguranță și printr-un schimb de rețete ”ca de la gospodină la gospodină”, așa cum era obiceiul înaintea răspândirii pe scară largă a publicațiilor cu caracter culinar. Ele oglindesc predilecția pentru o bucătărie cosmopolită, occidentală, aflată sub auspiciile tendințelor gastronomice franțuzești, considerate în epocă culmea rafinamentului culinar. Aceste tendințe erau deja anunțate de carțile de bucate ale secolului 19 (Kogălniceanu-Negruzzi, Hințescu, Ionnin, Maurer, Steriadi), dar și de cele care au urmat în deceniile următoare, în plină epocă interbelică (Bacalbașa, Marin).
Aflat la granița între secole, dar și la cumpăna dintre un stil de lucru tradițional și unul modern, caietul de rețete oferă câteva indicii captivante și despre designul vechilor bucătării, de dinaintea adoptării pe scară largă a echipamentelor de gătit moderne. Printre aceste mici detalii, ușor de scăpat la o citire rapidă, ne-a intrigat descrierea modului de preparare a unei prăjituri numite ”Spice cake” și a ustensilelor pomenite de autoare.
”— Spice cake*—
450 g de făină, 3 ½ uncii (aprox. 100g) de untură de vită, o linguriță de sare, toate frecate bine; 3 uncii (aprox. 85g) de coacăze proaspete pasate și uscate, toate amestecate bine cu făina etc. Se face un aluat nu prea tare (în original, a medium paste) cu puțin lapte, se rulează, se întinde într-o foaie groasă de o jumătate de centimetru, apoi se pune pe o plită (în original, girdle) sau într-o tigaie încălzită, se coace pe o parte timp de ¼ de oră, mișcând-o de 2 sau 3 ori pentru a nu se arde, se întoarce și se face la fel. Încercați să coaceți marginile în fața focului.” (—*în ciuda denumirii acestui preparat, condimentele nu sunt amintite. În mod tradițional, în compoziția unei asemenea prăjituri se pune și un amestec de scorțișoară, nucșoară și cuișoare.)
Plita pomenită aici (girdle) este o ustensilă istorică de gătit – aproape uitată astăzi – un obiect practic și util în special pentru gătitul la foc deschis sau la vatră. Ea era realizată cel mai adesea din fontă, dar și alte metale, avea o formă rotundă sau rectangulară și, element caracteristic, un mâner cu buclă care permitea atârnarea ei deasupra focului sau a jarului încins. S-a folosit intens de-a lungul istoriei culinare europene, în vremurile în care sursa de foc în bucătărie erau acel tip de vetre sau șeminee de bucătărie cu foc de lemne. Obiectul revine la modă în special în rândul pasionaților de gastronomie istorică și reenactment culinar, dar și a celor interesați de obiecte de gătit tradiționale, durabile și sustenabile.
Surse foto:
1. https://www.europeancuisines.com/
2. Detaliu din caietul de bucate al Mariei Cantili Golescu, foto: Mona Petre
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Caietul digitalizat, „Recettes de Cuisine”, îl puteţi găsi în biblioteca de resurse utile a fundaţiei aici
Citeşte şi:
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
O traducere a unui caiet de bucate de la 1900, scris în patru limbi și plimbat de autoare de la Paris la Bacău și Câmpulung la începutul secolului trecut, nu poate rămâne astăzi doar o simplă traducere ci, în primul rând, o imersiune în contextul culinar al unei epoci la granița dintre vechi și modernitate.
În timp ce lucrăm la transcrierea și înțelegerea preparatelor expuse în caietul Mariei Cantilli Golescu – alături de Mona Petre, Nona Henti și Aura Pandele – relevăm mici bucăți de istorie culinară națională puternic influențată, așa cum se întâmpla în epocă și a continuat până după mijlocul secolului 20, de bucătăria franceză, dar și metode de lucru arhaice, extrem de pitorești, sau, cum găsim în rețeta pe care o oferim ca exemplu, o serie de ingrediente înconjurate de o aură de mister.
Este și cazul prăjiturii Chiffonnette (în caiet la pagina 64) descrisă astfel:
”Détremper 250 grammes de beurre dans l’eau tiède; quand il sera amolli, le mettre dans un mortier et, avec un pilon, incorporer dans le beurre 300 grammes, 500 grammes de fleur de farine, douze jaunes d’œufs crus et une poignée de fleur d’oranger pralinée et écrasée préalablement. Fouetter 6 blancs d’œufset les ajouter au mélange, puis beurrer une tourtière, y verser le gâteau et faire cuire au four.” – transcriere limba franceză
”Înmuiați 250 g de unt în apă călduță; când untul se va înmuia, puneți-l într-un mojar și, cu un pistil, încorporați 300 g de zahăr, 500 g de făină foarte fină, douăsprezece gălbenușuri crude și o mână de flori de portocal, pralinate și zdrobite în prealabil. Bateți 6 albușuri și adăugați-le în amestecul anterior, ungeți cu unt o formă de plăcintă, turnați prăjitura și coaceți în cuptor.” – traducere limba română
”Flori de portocal pralinate”. Un ingredient misterios pentru noi astăzi, asupra căruia am cerut sfatul prietenilor chefi împlicați în proiectul de recuperare a acestui caiet și a preparatelor descrise. Să fie flori de portocal pur și simplu zaharisite, așa cum se fac ele cu albuș și pudră de zahăr? Sau sunt cu adevărat pralinate în crusta roșie și casantă a zahărului topit? Rețetele contemporane de ”gateau chiffon” au pierdut acest ingredient special pe parcurs și nu oferă lămuriri. Este un (aparent) mic detaliu, poate ușor de trecut cu vederea la o primă citire, dar în ochii celor pasionați de bucătăria secolelor trecute el este cu nimic mai prejos de o mică bijuterie.
Surse foto:
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Caietul digitalizat, „Recettes de Cuisine”, îl puteţi găsi în biblioteca de resurse utile a fundaţiei aici
Citeşte şi:
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Vă invităm să ne fiți alături la Conferința finală a proiectului In-Herit: Centrul național de informare și promovare a patrimoniului cultural.
Ne întâlnim marți, 19 aprilie, la Casa Filipescu-Cesianu (Muzeul Municipiului București), Calea Victoriei 151, începând cu ora 09:30, pentru a marca un an de activitate la Centru și finalul proiectului care a deschis comunitatea celor care privesc patrimoniul la viitor.
Proiectul „In-Herit” se încheie, dar activitatea Centrului continuă, pornind de la informațiile, produsele și ideile pentru viitor acumulate alături de parteneri și de comunitatea oamenilor pentru patrimoniu.
09:30 – 10:00
Începem ziua cu o cafea de bun venit
10:00 – 10:45
În prima parte, prezentăm pe scurt rezultatele și concluziile proiectului In-Herit și explorăm împreună principalele produse de informare ale Centrului. Participă partenerii proiectului Asociația Da’DeCe, Fundația Pro Patrimonio, Institutul Norvegian al Meșteșugurilor (Norwegian Crafts Institute).
11:00 – 12:00
În partea a doua, vă propunem să dezvoltăm împreună câteva dintre temele abordate în ultimul an de Centru, în cadrul celor trei ateliere specializate de mai jos.
12:00
Masa de prânz
Numărul locurilor disponibile pentru fiecare atelier este limitat.
Vă rugăm să vă înscrieți cât mai curând la atelierul de care sunteți interesat/ă accesând formularul de mai jos, până cel târziu la data de 15 aprilie, ora 15:00.
Revenim către cei înscriși cu agenda finală și cu detaliile organizatorice.
Haideți să vorbim despre patrimoniu la viitor și să continuăm împreună proiectele pornite în ultimul an!
Formular de înscriere ateliere : https://forms.gle/fDRN4CvQAEtYSqhs7
Evenimentul este organizat de Institutul Național al Patrimoniului sub egida proiectului In-Herit – Centrul Național de informare și promovare a patrimoniului cultural, finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA
Proiectul In-Herit beneficiază de un sprijin financiar nerambursabil în valoare de 948.211 lei și va fi implementat pe o durată de 22 luni (iulie 2020 – aprilie 2022).
Citeşte şi:
Trei evenimente pentru categorii diverse de public
Aplicaţia Salva-Monument. Ghid de utilizare.
Lansare Ghidul Salva-Monument, instrument online de informare
07.04.2022
Discuţia de la Institutul Francez din România organizată de ARCEN din cadrul proiectul „Réinventer les villes. Pledoarii pentru Viitorul Bucureștiului” ne-a adus aminte de cât de mare actualitate rămâne studiul de caz făcut de Pro Patrimonio pentru Bulevardul Magheru în 2016.
Îl numim „paradoxul Magheru” întrucât are parte de toate problemele actuale ale Bucureștiului și, în același timp, este punctul de referință pentru memoria, cultura și identitatea capitalei.
În 2016, Bucureștiul a fost inclus de prestigioasa organizație independentă World Monuments Fund pe lista locurilor aflate în pericol de distrugere.
Capitala României deţine un patrimoniu cultural cu valoare arhitecturală recunoscută internaţional. Nominalizarea este un semnal de alarmă pentru noi toți, cetățeni și administrație.
Şerban Sturdza, prezent la discuţia de la Institutul Francez, a punctat problemele Bucureştiului – situaţii pe care le-a raportat constant, profesionist, de-a lungul anilor – soluţii şi dorinţă de colaborare.
Vă invităm să revedeţi acest film realizat de Fundaţia Pro Patrimonio cu ocazia Watch Day 2017
Ne exprimăm totodată deschiderea de a sprijini iniţiativa ARCEN aceea de a construi o platformă de soluții pentru reinventarea Bucureștiului pe parcursul următorului an.
