24 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Povestea caietului cu ”rețete de bucătărie”, cum și l-a intitulat Maria Cantili Golescu la 1900, intră într-o nouă etapă în cadrul proiectului nostru intitulat „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente”, desfășurat pe parcursul acestui an, care vizează recuperarea acestor frânturi de gust vechi de peste un secol, accesul la informație pentru publicul pasionat de patrimoniul nostru culinar și o mică contribuție la îmbogățirea literaturii gastronomice locale prin publicarea acestui caiet.
Prima pagină a caietului Mariei Cantili Golescu caiet într-o formă digitală ce va putea fi accesată gratuit în arhiva Pro Patromonio începând cu această toamnă.
Rețetele de bucătăriei ale Mariei Cantili au fost scrise, la începutul secolului trecut, în patru limbi, într-o superbă caligrafie caracteristică perioadei, și descriu un mod de găti și-a servi masa neașteptat de cosmopolit, profund influențat de trendurile culinare vest-europene, în special cele franțuzești, dar și de cele englezești, iberice, germane și italiene. Nu trebuie să uităm că autoarea aparținea unei categorii sociale privilegiate în epocă, cu educație superioară, vorbitoare de mai multe limbi străine, care a călătorit mult și a avut ocazia să locuiască în mai multe orașe europene. Multiculturalismul familiei Golescu și, probabil, al unei întregi elite locale transpare în aceste frânturi de viață cotidiană sugerate de modul în care mâncau și dezvăluie o bucată interesantă din istoria gastronomică românească dintr-o decadă încă neacoperită de alte surse.
În prima parte a proiectului, am fotocopiat și digitalizat cu mare grijă fiecare pagină a caietului, au urmat multe săptămâni de lucru ocupate cu transcrierea rețetelor originale, traducerea lor în limba română și editarea textelor astfel încât limbajul să fie ușor de înțeles pentru cititorul contemporan.
În această vară, intrăm într-o nouă etapă de lucru, și mai spectaculoasă, prin cooptarea în proiect a 10 chefi profesioniști și amatori care ne vor ajuta să aducem la viață o serie de câteva zeci de rețete din caiet. Aceste rețete, povestite și gătite de chefii noștri, vor fi publicate într-un nou ”caiet de bucate”, cu texte și fotografii explicate clar, adresat și el publicului.
I-am invitat, așadar, în proiect (și avem marea bucurie ca invitația noastră să fie primită cu bucurie) pe Andrei Chelaru (Fragment, Cluj), Oana Coantă (Bistro de l’Arte, Brașov), Irina Georgescu (autoarea cărții de bucate ”Carpathia”), Cristina Mehedințeanu (Horeca Culinary School, București), Mara Oană (Viscri 32), Mona Petre (Ierburi Uitate), Alex Petricean (Noua, București), Mădălina Roman (Szikra, Sf. Gheorghe), Horia Simon (Clubul Gastronomic Transilvan), echipa formată din Adriana Sohodoleanu și Cosmin Dragomir (Gastroart) și pe Adela Trofin (Slow Food Edinburgh).
În această vară, pe măsura ce chefii noștri se vor aventura în readucerea pe masă a acestor vechi rețete, vom împărtăși cu voi fragmente (în povești și imagini) din acest demers.
”Bezele cu violete”, prăjitură pregătită de Mădălina Roman (Szikra, Sf. Gheorghe) urmând rețeta originală din caietul Mariei Cantili Golescu
Răsfoind caietul cu rețete de la 1900 al Mariei Cantili Golescu, Chef Andrei Chelaru — colaborator recurent al mai multor localuri de fine dining din țară și recipientul unui premiu Gault & Millau România în 2019 — a fost inspirat să aleagă trei dintre rețetele din caiet și să le combine într-un preparat unic, deosebit de savuros și contemporan.
”Am fost foarte încântat când am răsfoit acest caiet valoros de rețete și mi-a fost greu să aleg, fiind foarte interesante toate. În final, am ales trei rețete: cea de borș, cu care am o relație specială, fiind moldovean și pe care îl folosesc des, înlocuind sucul de lămâie sau oțetul. A doua rețetă este cea de biscuiții manqués, care se potrivesc perfect cu a 3-a rețeta aleasă, spuma de căpșuni. Toate cele trei, împrietenite pe aceeași farfurie au făcut un desert ușor, aromat, dulce-acrișor, cu o aroma subtilă de borș de casa, perfect pentru zilele călduroase de vară.”
Andrei, și-a povestit întâlnirea cu aceste rețete vechi de peste un secol și a deconstruit fiecare etapă de lucru în pași foarte simplu explicați pe blogul său culinar, astfel încât oricine să poată găti acasă cele trei rețete, simpe sau imbinate așa cum, în mod original, le-a combinat și servit.
Mădălina Roman s-a alăturat proiectului cu două rețete alese din caietul de bucate al Mariai Cantili Golescu. Prezentăm acum prima dintre ele, un preparat de sezon care pornește de la rețeta clasică a vinetelor umplute, căreia Mădălina a reușit să-i dea propriul twist într-un stil care o definește.
Mădălina, care a studiat arta culinară la institutul ”Paul Bocusse” din Lyon, este în prezent head chef la ”Szikra” din Sfântu Gheorghe (CV), fiind pasionată de ”secretele” chimiei alimentare, de rețete vechi și plante din flora spontană, dar și o activă promotoare a sustenabilității în gastronomie și a respectului pentru natură. ”Szikra” a devenit în scurt timp un etalon în noua gastronomie românească, surprinzând atât prin reinterpretarea rețetelor vechi, cât și prin combinațiile inedite și tehnicile inovative.
Despre acest preparat, ne-a povestit: ”Pentru că tot este sezonul lor, iar vara aceasta se lucrează de zor publicarea Jurnalului Culinar al Mariei Cantili Golescu, am ales să mă joc cu o rețetă cu vinetele umplute. După rețeta din 1900, am adaptat puțin atât ingredientele cât și tehnica de gătire. Pe lângă frunze foarte tinere de sfeclă, am adăugat frunze de lobodă, iar în umplutură ceapă verde și leurdă. În plus, pentru a înmuia pâinea, am folosit o reducție de borș și puțină supă stoc de legume. Jumătate din sos l-am lăsat cu frunze în interior și cealaltă jumătate am blenduit-o într-un sos fin așezat în farfurie lângă vinetele coapte. La sfârșit, am adăugat fructe verzi de leurdă și flori de ceapă care au completat minunat, cu o notă crocantă, preparatul.”
Inspirați de vară și ingrediente de sezon, echipa formată din Adriana Sohodoleanu și Cosmin Dragomir a ales și gătit din caietul de rețete de la 1900 al Mariei Cantili Golescu o foarte potrivită mâncare estivală — biban de mare cu ierburi aromatice. Felurile cu pește erau favorite în multe din casele mari ale epocii, iar Vila Golescu din Câmpulung Muscel n-a fost mai prejos. Se prepara o paletă poate surprinzător de variată de specii de pește și crustacee, iar mâncărurile erau puternic influențate de bucătăria franceză și mediteraneană, cu siguranță un gust căpătat în călătoriile cuplului în Franța, dar și sub tendința generală a epocii, în care ”la cuisine française” se impusese ca idealul gastronomic pentru orice familie cu pretenții.
Maria Cantili scria: ”Peștele, evident foarte proaspăt, trebuie spălat, curățat și eviscerat. Înfășurați-l cu o foaie de hârtie unsă bine cu unt. Coaceți la cuptor până capătă o culoare frumoasă. Pregătiți, în acest timp, un vas foarte cald, în care puneți peștele scos din hârtie. Sărați și decorați atât peștele cât și vasul cu unt amestecat cu plante aromatice. Untul se va topi pe jumătate, așa și trebuie. Serviți fierbinte. Coacerea trebuie supravegheată foarte bine; focul nu trebuie nici foarte tare, nici redus. În aceasta constă tot secretul.”
Adriana Sohodoleanu are un doctorat în ”noua bucătărie romanească” și scrie despre mâncare, istorii și trenduri culinare pe biscuit.ro, implicându-se adesea în proiecte felurite de istorie gastronomică și chiar în ceea ce s-ar putea numi reenactment culinar. Ea a abordat această rețetă scrisă acum mai bine de 120 de ani dintr-o perspectivă cât mai apropiată de textul original, detaliind tot procesul de lucru, ingredientele și etapele într-un articol cuprinzător și explicativ, ce poate fi citit aici: https://biscuit.ro/2022/07/08/biban/
Cosmin Dragomir este istoric culinar amator, fondatorul editurii Gastroart, unde a publicat o serie de cărți de bucate istorice, unele într-o ediție nouă la mai mult de un secol și jumătate de la prima apariție. Cosmin este și inițiatorul sau co-inițiatorul mai multor proiecte de cercetare și aducere în atenția publicului larg a patrimoniului culinar național, prin articole, podcasturi și evenimente conexe.
Ne încântă să beneficiem în cadrul proiectului „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente” și de viziunea Irinei Georgescu, scriitoare culinară și autoarea cărții ”Carpathia”. Irina și-a publicat cartea de bucate în UK, prezentând publicului britanic, într-un format specific, mâncarea românească așa cum este preparată ea în gospodării din diverse regiuni ale țării. De atunci, ”Carpathia” a fost tradusă în mai multe limbi, ducând peste mări și țări rețete de-ale noastre. În plus, Irina pregătește o nouă carte ce urmează a ieși din tipar în această toamnă, numită ”Tava”, o culegere de preparate gătite la tavă inspirate din bucătăria rurală și contemporană.
Răsfoind caietul Mariei Cantili de la 1900, ea a ales două rețete de prăjituri, dintre care vă prezentăm, astăzi, apetisantele brioșe cu orez.
Rețeta suna astfel: ”Două căni de orez fiert la rece, 570 g de făină, 1 linguriță de sare, 1 linguriță de zahăr, o jumătate de linguriță de praf de copt sau drojdie, 285 ml de lapte, 3 ouă. Se pasează orezul pentru a îndepărta cocoloașele și se adaugă celelalte ingrediente. Se coace în forme de brioșe 15 minute.”
Pentru prepararea acestora, Irina a urmat îndeaproape sfaturile din rețeta originală, adăugându-le doar un mic twist personal și detaliind metoda pe siteul său – link
Născută în Deva, într-o familie multiculturală, cu bunici români și unguri din Maramureș și Hunedoara, Mara Elena Oană a lucrat peste 10 ani ca avocat în București, înainte să lase totul și să se mute în Viscri, sat aflat pe lista UNESCO. Aici, alături de partenerul ei, au fondat proiectul Viscri 32, un mic retreat cu o puternică componentă gastronomică. Împreună au restaurat o casă veche săsească folosind meșteri locali și au convertit fosta șură de pe proprietate într-un restaurant Slow Food.
Mara este axată pe utilizarea ingredientelor de sezon de la familii de producători locali din regiune, dar și pe documentarea și promovarea unor rețete specifice Transilvaniei.
Implicată în proiectul „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente”, Mara a ales să recreeze două rețete pornind de la ingrediente de sezon ușor accesibile: ”pâinea de conopidă” și merele a la russe, două preparate gătite la cuptor și servite în boluri de pământ.
Dacă, despre ”pâinea de conopidă”, Mara o postat de curând un filmuleț explicativ pe contul Viscri 32, azi prezentăm acest desert deosebit servit cu unt, dulceață de caise, nuci prăjite și palincă de vișine, urmărind îndeaproape rețeta Mariei Cantili de la 1900:
”Curățați coaja merelor și interiorul. Puneți-le într-un vas adânc, potrivit pentru cuptor și adăugați unt și zahăr pudră. Dați la cuptor, la foc mic. Aranjați apoi merele într-un bol și stropiți-le, cât sunt calde încă, cu un sos făcut din marmeladă de caise, pasată și diluată cu 2-3 linguri de kirsch. Acest fel se servește cald sau, dimpotrivă, foarte rece.”
Ca în fiecare început de weeked din această vară, propunem o nouă și apetisantă mâncare de sezon inspirată din caietul de bucate de la 1900 al Mariei Cantili Golescu. Invitata noastră, Adela Trofin a ales să recreeze o faimoasă supă provensală de pește, Bouillabaisse, regăsită în paginile acestui caiet: ”Într-o oală, puneți ceapă tocată, roșii, pătrunjel, cimbru, foi de dafin, usturoi și cuișoare, 700-800 g de pește și crustacee tăiate egal. Asezonați generos. Presărați șofran, turnați un pahar de ulei, doi decilitri de vin alb și terminați prin a adăuga, până la nivelul peștelui, supă bază de pește, sau, în lipsa acesteia, apă. Fierbeți la foc mare timp de 15-18 minute. Aranjați peștele pe un platou, puneți supa într-o supieră în care ați așezat și bucăți de pâine.”
Urmând sfaturile Mariei Cantili îndeaproape, Adela povestește: ”Pentru mine, supa asta nu e provensală, nu e scoțiană, nu e românească. E confort și căldură. Are puțin din memoria supelor de pește românești, dar reflectă intens și sentimentul că mâncarea este relaxare și conexiune. De fiecare dată când o pregătesc, gustul și textura sa sunt ușor diferite, în funcție de ce găsesc la pescărie în ziua respectivă, dar căldura și intensitatea ei rămân aceleași, făcând-o unul dintre felurile mele de mâncare preferate.”
Adela Trofin s-a născut într-un mic oraș din nord-estul României, într-o familie cu rădăcini românești, austriece și grecești. A învățat de la bunica ei mâncărurile gătite în casă și povești despre ingrediente de sezon, fie cultivate, fie culese din împrejurimi, dar și valori strâns conectate la convivialitate și loialitate față de cursul firesc al naturii, agricultură durabilă și producători locali mici cu impact minim asupra mediului. Implicată în mișcarea Slow Food încă din 2012, Adela a fost liderul Conviviumului Slow Food Iași timp de 6 ani contribuind printre altele la dezvoltarea primului grup de consum de tip ASAT (pentru susținerea agriculturii țărănești) din regiune. Relocată în Scoția, Adela a intrat repede în boardul Slow Food Edinburgh, implicându-se în efortul local de readucere la lumină a ingredientelor uitate sau pierdute din istoria și cultura culinară scoțiană, fără să-și uite originile și preocuparea pentru gastronomia românească.
După ce și-a obținut diploma de bucătar, Cristina Mehedințeanu a lucrat în mai multe restaurante și cofetării londoneze de prestigiu, cum sunt Ottolenghi și Harrods, unde și-a căpătat experiența de pastry chef. Întoarsă în țară, ea a devenit trainer și formator de cofetari și patiseri la Horeca School în București, unde organizează cursuri de calificare si masterclass-uri de cofetărie. De curând, ea și-a deschis propriul local în capitală, Cofetăria Zmeur.
Cristina a ales din caietul Mariei Cantili Golescu două prăjituri de la 1900, dându-le și mai multă strălucire și un aer contemporan: o prăjitură cu frișcă Chantilly și coacăze negre, excelente fructe de sezon, dar și o rețetă de pricomigdale cu ciocolată cărora le-a adăugat un decadent ganache.
Despre prima, ea scrie: ”Îmi plac coacazele negre. Nu sunt folosite aproape deloc în cofetărie. Mai populare sunt afinele, deși ele nu prea au gust și nici aroma. Rețeta aceasta folosește coacăzele negre la maximum, într-o marmeladă dulce-acrișoară, un sos gros care îndulcește și colorează natural un Chantilly cremos cu frișcă și mascarpone pentru decor. Un deliciu!”
Ambele preparate sunt detaliate pe pagina Cristinei, cristinamehedinteanu.ro, unde, pe lângă textul rețetei originale, sunt explicate detaliat ingredientele folosite și toate etapele de lucru care permit oricui să încerce să reproducă această bijuterie culinară.
Linkuri rețete:
https://cristinamehedinteanu.ro/pricomigdale-cu-ciocolata/
https://cristinamehedinteanu.ro/prajitura-champigny-cu-coacaze-negre/
Horia Simon s-a născut într-o familie de “crâșmari” și a avut încă din copilărie legătură cu lumea gastronomică. Consideră că a plecat dintr-o bucătărie, pentru a-și urma studiile, dar s-a întors tot în bucătărie. Și-a făcut inițierea într-un restaurant din Barcelona, apoi, revenit acasă, a acumulat experiență străbătând țara în lung și-n lat, prin Cluj, Târgu Mureș, Timișoara, Bistrița și Baia Mare. Este fondator și (co)proprietar al mai multor proiecte din zona gastronomică, de la activități de consultantă, la producția de conserve și preparate conform unor tehnici tradiționale (Les Mignonnes de Simon, Foc și Pară – Afumătoria de Oraș), lector al Academiei Hoteliere Americane din Brașov (Taste Academy), membru activ al Slow Food Transilvania și co-fondator al Clubului Gastronomic Transilvan, ONG care se ocupă cu cercetarea și conservarea patrimoniului gastronomic transilvănean.
Pasionat de gastronomie locală, dar și de istorie gastronomică, Horia a fost încântat să se alăture proiectului „Jurnal culinar Maria Cantili Golescu. Rețete, gusturi, obiecte & experimente”. Din caietul păstrat în arhiva Vilei Golescu din Câmpulung, el a ales să recreeze îndeaproape două rețete de mâncăruri ce reușesc să evoce prin descrieri și imagini complexitatea și diversitatea culinară a bucătăriei românești din Belle Epoque.
Mâncărurile cu crustaceele au avut și în provinciile românești o perioadă de glorie, cel puțin în bucătăria claselor sociale privilegiate, înainte să fie puse într-un con de umbră în perioada comunistă. Influența culinară franceză și mediteraneană a fost un factor care a contribuit la popularizarea lor, astfel că le găsim relativ des în cărțile de bucate din secolul 19 și până în interbelic. Urmând acest filon gastronomic istoric, Horia a recreat salata de homar. Alături de ea, a ales și rețeta de vinete umplute despre care spune: „N-am dorit să modific prea mult rețeta originală, chiar dacă asta e tendința – să-ți lași amprenta ca chef. Curiozitatea m-a mânat la cât mai puține intervenții și am intervenit doar acolo unde am simțit că nu se potrivește cu ceea ce înțeleg eu prin gust”.
Horia și-a detaliat ambele abordări culinare pe blogul său, www.chefhoriasimon.ro, spațiu virtual unde își prezintă cele mai semnificative activități ale sale.
Linkuri rețete:
https://chefhoriasimon.ro/retete/salata-de-homar-dupa-o-reteta-a-mariei-cantilli-golescu/
https://chefhoriasimon.ro/retete/vanata-umpluta-dupa-o-reteta-a-mariei-cantili-golescu/
Cine e pasionat/ă de gastronomie are toate șansele să recunoască imediat numele Oanei Coantă, chef și manager la Bistro de l’Arte, localul din Brașov devenit popas obligatoriu pentru orice foodie care vizitează orașul.
Cu studii în jurnalism și relații publice, Oana a luat drumul bucătăritului în 2000, îmbrățișând atât rolul de bucătar cât și pe cel de administrator sau, așa cum îl numesc francezii, de ”restaurateur”. A fi restauratoare (termenul cu acest înțeles există în limba română, dar este folosit prea rar) a însemnat pentru Oana nu doar descurcarea ițelor care încălcesc birocratic întregul demers de-a găti și servi mese oaspeților, ci și readucerea în actualitate a unor mâncăruri de demult, transilvănene și nu numai.
”La început am luat de bune reţetele, gesturile, tehnicile de lucru ale bucătarilor cu care lucram. Intuitiv, însă, am înțeles că mâncarea trebuie să meargă mână în mână cu alte lucruri. Că reţetele nu sunt fixe, ca nu trebuie să mâncăm toţi la fel, ca gusturile se descoperă. (…) Am construit meniuri şi am inventat mâncăruri. Am hrănit împreună cu echipa mea, mii de oameni. Am lucrat în vârf de munte, în castele, conace, curţi de biserică, beciuri, bucătarii mici sau foarte mari. Nopţi nedormite, mii de kilometri, sute de farfurii”, scria Oana pe siteul ei, www.oanacoanta.ro, unde își prezintă poveștile și rețetele. Astăzi, după 22 de ani la Bistro de l’Arte, tot efortul ei ”se îndreaptă către educarea clientilor şi a celor care lucrează în restaurante, în direcţia descoperirii şi redescoperirii mâncarurilor corecte şi mai ales către promovarea gusturilor româneşti bune, în forma lor autentică sau adaptată oraşului”.
Din caietul de rețete al Mariei Cantili de la 1900, Oana Coantă a ales două rețete și scrie, pe pagina ei de Facebook: ”le-am refăcut așa cum mi se potrivește mie. Gusturile vechi și simple sunt uitate, pot fi aduse înapoi cu puțină atenție și un strop de modern. Ouă umplute și dulceață de morcov, rețete și simple și de aceea, uneori, abandonate, pregătite ca pentru vremurile noastre cu mai puțin zahăr și nu așa multă sare, completate cu ingrediente noi, trufe, oțet din vin și caise, păstârnac.”
Dulceață de morcovi
”Pe vremuri, când nu erau frigidere, sarea și zahărul se foloseau în exces pentru conservare. Acum, când avem unde ține la rece și am mai aflat că tehnica de gătire și conservare corectă ajută la păstrarea alimentelor, putem reduce dramatic și sarea și zahărul. 100 g de morcov conțin 3,45 g de zaharuri, să nu uităm acest aspect. No, am luat 300 g de morcov, am adăugat 200 g de păstârnac și nu am folosit lămâie, ci oțet din vin și caise. Am tăiat legumele cuburi, nu le-am ras. Nu am aromat cu coajă de citrice, ci cu coajă de brad. Zahărul a fost cam 400 g. Nu am pus nici apă multă, ci doar vreo 300 ml, focul mic-mic și răbdare la amestecat.”
Ouă umplute
”Ouăle mele umplute au fost îndesate în niște tomate bune. După aceea, compoziția de ficat tocat cu gălbenuș fiert și ierburi aromatice a primit niște trufe și ceapă verde înmuiată în unt.
Am rumenit pesmetul în unt, am așezat acolo ouăle în cuib de roșie și le-am lăsat la cuptor destul, dar nu prea mult, cât să se înmoaie tomatele și să se rumenească umplutura.”
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV, Revista Zeppelin. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Caietul digitalizat, „Recettes de Cuisine”, îl puteţi găsi în biblioteca de resurse utile a fundaţiei aici
Citeşte mai mult:
Rețete de bucătărie – Maria Cantili Golescu. Caietul extins.
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Girdle, ustensilă istorică de gătit
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
Ansamblul Golescu. Trasee botanice în Parcul Golescu
Honest Goods. Colecţia Golescu
Scris între 1900-1901, caietul cu rețete al Mariei Cantili Golescu acoperă o perioadă fascinantă din istoria gastronomiei românești, căci contribuie la literatura specifică cu un material culinar dintr-o decadă din care nu ne-a rămas nicio altă carte de bucate.
Cel mai probabil, Cantili și-a adunat rețetele din diverse materiale franțuzești, englezești, nemțești și românești disponibile în călătoriile cuplului Golescu de-a lungul continentului european, dar cu siguranță și printr-un schimb de rețete ”ca de la gospodină la gospodină”, așa cum era obiceiul înaintea răspândirii pe scară largă a publicațiilor cu caracter culinar. Ele oglindesc predilecția pentru o bucătărie cosmopolită, occidentală, aflată sub auspiciile tendințelor gastronomice franțuzești, considerate în epocă culmea rafinamentului culinar. Aceste tendințe erau deja anunțate de carțile de bucate ale secolului 19 (Kogălniceanu-Negruzzi, Hințescu, Ionnin, Maurer, Steriadi), dar și de cele care au urmat în deceniile următoare, în plină epocă interbelică (Bacalbașa, Marin).
Aflat la granița între secole, dar și la cumpăna dintre un stil de lucru tradițional și unul modern, caietul de rețete oferă câteva indicii captivante și despre designul vechilor bucătării, de dinaintea adoptării pe scară largă a echipamentelor de gătit moderne. Printre aceste mici detalii, ușor de scăpat la o citire rapidă, ne-a intrigat descrierea modului de preparare a unei prăjituri numite ”Spice cake” și a ustensilelor pomenite de autoare.
”— Spice cake*—
450 g de făină, 3 ½ uncii (aprox. 100g) de untură de vită, o linguriță de sare, toate frecate bine; 3 uncii (aprox. 85g) de coacăze proaspete pasate și uscate, toate amestecate bine cu făina etc. Se face un aluat nu prea tare (în original, a medium paste) cu puțin lapte, se rulează, se întinde într-o foaie groasă de o jumătate de centimetru, apoi se pune pe o plită (în original, girdle) sau într-o tigaie încălzită, se coace pe o parte timp de ¼ de oră, mișcând-o de 2 sau 3 ori pentru a nu se arde, se întoarce și se face la fel. Încercați să coaceți marginile în fața focului.” (—*în ciuda denumirii acestui preparat, condimentele nu sunt amintite. În mod tradițional, în compoziția unei asemenea prăjituri se pune și un amestec de scorțișoară, nucșoară și cuișoare.)
Plita pomenită aici (girdle) este o ustensilă istorică de gătit – aproape uitată astăzi – un obiect practic și util în special pentru gătitul la foc deschis sau la vatră. Ea era realizată cel mai adesea din fontă, dar și alte metale, avea o formă rotundă sau rectangulară și, element caracteristic, un mâner cu buclă care permitea atârnarea ei deasupra focului sau a jarului încins. S-a folosit intens de-a lungul istoriei culinare europene, în vremurile în care sursa de foc în bucătărie erau acel tip de vetre sau șeminee de bucătărie cu foc de lemne. Obiectul revine la modă în special în rândul pasionaților de gastronomie istorică și reenactment culinar, dar și a celor interesați de obiecte de gătit tradiționale, durabile și sustenabile.
Surse foto:
1. https://www.europeancuisines.com/
2. Detaliu din caietul de bucate al Mariei Cantili Golescu, foto: Mona Petre
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Caietul digitalizat, „Recettes de Cuisine”, îl puteţi găsi în biblioteca de resurse utile a fundaţiei aici
Citeşte şi:
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
O traducere a unui caiet de bucate de la 1900, scris în patru limbi și plimbat de autoare de la Paris la Bacău și Câmpulung la începutul secolului trecut, nu poate rămâne astăzi doar o simplă traducere ci, în primul rând, o imersiune în contextul culinar al unei epoci la granița dintre vechi și modernitate.
În timp ce lucrăm la transcrierea și înțelegerea preparatelor expuse în caietul Mariei Cantilli Golescu – alături de Mona Petre, Nona Henti și Aura Pandele – relevăm mici bucăți de istorie culinară națională puternic influențată, așa cum se întâmpla în epocă și a continuat până după mijlocul secolului 20, de bucătăria franceză, dar și metode de lucru arhaice, extrem de pitorești, sau, cum găsim în rețeta pe care o oferim ca exemplu, o serie de ingrediente înconjurate de o aură de mister.
Este și cazul prăjiturii Chiffonnette (în caiet la pagina 64) descrisă astfel:
”Détremper 250 grammes de beurre dans l’eau tiède; quand il sera amolli, le mettre dans un mortier et, avec un pilon, incorporer dans le beurre 300 grammes, 500 grammes de fleur de farine, douze jaunes d’œufs crus et une poignée de fleur d’oranger pralinée et écrasée préalablement. Fouetter 6 blancs d’œufset les ajouter au mélange, puis beurrer une tourtière, y verser le gâteau et faire cuire au four.” – transcriere limba franceză
”Înmuiați 250 g de unt în apă călduță; când untul se va înmuia, puneți-l într-un mojar și, cu un pistil, încorporați 300 g de zahăr, 500 g de făină foarte fină, douăsprezece gălbenușuri crude și o mână de flori de portocal, pralinate și zdrobite în prealabil. Bateți 6 albușuri și adăugați-le în amestecul anterior, ungeți cu unt o formă de plăcintă, turnați prăjitura și coaceți în cuptor.” – traducere limba română
”Flori de portocal pralinate”. Un ingredient misterios pentru noi astăzi, asupra căruia am cerut sfatul prietenilor chefi împlicați în proiectul de recuperare a acestui caiet și a preparatelor descrise. Să fie flori de portocal pur și simplu zaharisite, așa cum se fac ele cu albuș și pudră de zahăr? Sau sunt cu adevărat pralinate în crusta roșie și casantă a zahărului topit? Rețetele contemporane de ”gateau chiffon” au pierdut acest ingredient special pe parcurs și nu oferă lămuriri. Este un (aparent) mic detaliu, poate ușor de trecut cu vederea la o primă citire, dar în ochii celor pasionați de bucătăria secolelor trecute el este cu nimic mai prejos de o mică bijuterie.
Surse foto:
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV. Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Caietul digitalizat, „Recettes de Cuisine”, îl puteţi găsi în biblioteca de resurse utile a fundaţiei aici
Citeşte şi:
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Vineri, 25 martie, de la ora 17:00 la Vila Golescu, Soldat Golescu nr. 3, din Câmpulung Muscel are loc la un eveniment special de lectură, prilejuit de programul de Burse și rezidențe de creație Cărturești, care-i va avea ca invitați pe scriitorii Moni Stănilă și Alexandru Vakulovski.
Moni Stănilă este câștigătoare Burselor și rezidențelor de creație Cărturești, la categoria poezie, ediția a 2-a, și își desfășoară rezidența de creație în luna martie, la Vila Golescu din Câmpulung Muscel, oferită cu sprijinul Pro Patrimonio.
Cu studii de teologie și cu poezii traduse în engleză, franceză, suedeză, rusă, azeră, dar și catalană, turcă sau maghiară, printre altele, cu nominalizări și premii obținute atât în România, cât și în Republica Moldova pentru poezie (dar nu numai), Moni Stănilă trăiește în prezent la Chișinău, alături de soțul ei, Alexandru Vakulovski, împreună cu care organizează cenaclul literar Republica al Bibliotecii Municipale.
În colecția Biografii romanțate a Editura Polirom, i-a apărut în 2019 romanul biografic despre Constantin Brâncuși Brâncuşi sau cum a învăţat ţestoasa să zboare. Iar pentru romanul fantasy pentru copii Războiul solomonarilor, apărut tot la Polirom (junior) a obținut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova în 2019. Romanul Ţipă cât poţi, cea mai recentă apariţie (Polirom, 2020), este „o autoficțiune deghizată”, potrivit Simonei Sora.
Alexandru Vakulovski este poet, prozator, dramaturg, traducător, publicist şi scenarist. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. A fondat împreună cu fratele său, Mihail Vakulovski, şi graficianul Dan Perjovschi revista online Tiuk!. A fost redactor-şef al revistei Stare de Urgenţă în 2009 şi redactor al Revistei la PLIC – literatură, artă, atitudine în 2010. Conduce, împreună cu Moni Stănilă, Cenaclul Republica al Bibliotecii Municipale din Chişinău. A publicat trilogia Letopizdeţ (2002-2007) şi romanul 157 de trepte spre iad sau Salvaţi-mă la Roşia Montană (2010). Din cărţile de poezie amintim: ecstasy (2005), Daţi foc la cărţi (2012), Privelişti (2017), A cui e casa asta (2020). A publicat şi un volum de interviuri, Afganii (2016), şi o carte pentru copii, Ivan Turbincă 2.0. Romanul Pizdeţ a fost reeditat la Editura Polirom (2020) şi a fost tradus în maghiară (ediţie adăugită, 2015). Poeme şi fragmente din cărţile sale au fost traduse în germană, engleză, cehă, franceză, suedeză, rusă, azeră, turcă, maghiară, italiană, greacă, lituaniană.
Bursele de creație literară Fundația Cărturești, Asociația Maria şi Fundaţia Pro Patrimonio au luat naștere din dorința de a promova și încuraja dezvoltarea literaturii române contemporane, începând cu sprijinul acordat autorilor ei. Într-o piață de carte dominată de traduceri, unde pentru majoritatea autorilor, scrisul este al doilea, dacă nu chiar al treilea job, proiectul acestor burse și rezidențe își propune să redea scriitorilor contextul necesar pentru a se dedica scrisului: timp, „o cameră doar a lor” și cât mai puține constrângeri exterioare.
Pro Patrimonio căuta modele și soluții pentru patrimoniul cultural, în special arhitectural, ca resursă socio-economică și de mediu. Astfel propune un model productiv de activare culturală și antreprenorială prin programul Accelerator de rezidențe creative iniţiat în 2022 pentru Vila Golescu. Datorită momentului pe care îl traversăm este deschisă posibilitatea unor rezidenţe de rezilienţă pentru artiştii ucraineni.
Detalii despre proiect: https://www.propatrimonio.org/al-doilea-an-al-burselor-carturesti/
“După rezidența de la Câmpulung Muscel, la Casa Ștefan Golescu, îmi vine să spun tuturor: trebuie să mergeți la Câmpulung, trebuie să vedeți Casa Golescu.
O bucurie a fost această rezidență, chiar dacă a venit într-un foarte prost moment (sau în unul foarte bun, că am plecat din Chișinău tocmai atunci). În primele zile nu reușeam nicicum să mă adun, nu puteam să uit ce se întâmplă în Ucraina, mi se părea că liniștea și frumusețea din jur mă rănesc, îmi trezesc sentimente de vinovăție. Apoi am ajuns la Biserica Sfântului Mina, imediat lângă rezidență și m-am mai liniștit. Treptat, frumusețea din jur m-a învins. În nici trei zile mă apucasem de scris cu spor. În pauze încercam să mă documentez despre trecutul casei, dar și al familiei Golescu (revenind totuși, oră de oră, la Ucraina, Basarabia, realitatea tăioasă).
Portretul lui Nicolae Golescu din salon, pictat de George Demetrescu Mirea, mi-l voi aminti ani buni cum îți amintești un prieten. Terasa, cu priveliștea asupra orașului; parcul dendrologic; câinii și pescărușii vociferând în noapte; Lăbușul / Muscelul nostru drag pe care vreau să îl revăd, Sergiu și Ioana pe care știu că îi voi revedea și pe care i-am îndrăgit definitiv; discreția și atenția doamnei Lucica; vârful Mățău și muntele Păpușa – toate se vor reflecta în viitorul meu volum.
Un volum din care nu va lipsi – din nefericire – nici războiul, care m-a însoțit ca o boală de piele de care poți uita doar atunci când nu te privești pe tine însăți.”
Detalii şi poeme pe Blogul Cărtureşti
Ne-am bucurat de prezenţa la Vila Golescu a redactorilor postului local Muscel TV care astfel ne ajută şi pe noi să prindem puţin de atmosfera locului https://fb.watch/c74zyf1dat/
Fundaţia Pro Patrimonio se alătură iniţiativelor de sprijin şi solidaritate cu artiştii din Ucraina şi oferă posibilitatea de cazare şi creaţie în casele pe care le deţine. Astfel aceştia îşi pot continua profesia sau pot beneficia de un interval liniştit în care să îşi organizeze viaţa.
Cel mai apropiat spaţiu de Vama Siret este Casa George Enescu din Mihăileni, judeţul Botoşani. Aici putem acomoda un artist şi familia sa adică maxim patru persoane. Proaspăt restaurată, dar nelocuită, în casă există două paturi, baie, bucătărie şi un pian Bösendorfer. Vom face tot posibilul ca prin apeluri de strângere de fonduri şi colaborări extinse să acoperim cheltuielile de întreţinere şi încălzire.
Iniţiativa de salvare a Casei George Enescu din Mihăileni a presupus şi dezvoltarea unui program de educație muzicală – „Academia de Muzică şi Educaţie pentru Copii” – cu rol de activarea culturală a casei lui George Enescu şi transformarea ei într-un pol cultural şi educaţional comunitar.
Suplimentar, în centrul ţării, la Vila Golescu din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, putem oferi spaţiu de cazare şi creaţie pentru doi artişti cu familiile lor sau patru artişti singuri. În acest moment aici sunt găzduite Bursele de Creaţie Cărtureşti dar spaţiul este ofertant şi putem acomoda mai multe persoane.
Ca atare,
Invităm artişti din domeniul muzical şi literar precum şi profesori de muzică din Ucraina care au nevoie de spaţiu de odihnă, creaţie sau protecţie să intre în program de sprijin oferit de Fundaţia Pro Patrimonio. Casele puse la dispozitie sunt monumente istorice: Casa George Enescu din Mihăileni – judeţul Botoşani (20 km de Vama Siret) şi Vila Golescu din Câmpulung Muscel – judeţul Argeş. În afară de cazare vom asigura masă şi sprijin în funcție de necesar. Cererile le vom analiza şi onora în ordinea primirii lor.
Adresă de contact propatrimonio.romania@gmail.com, detalii www.propatrimonio.org
–
EN
Pro Patrimonio Foundation joins the support and solidarity inititives with artists in Ukraine and offers the possibility of accommodation and creation in the houses it owns. In this way they can continue their profession or benefit from a quiet interval in which to organize their lives.
The closest place to Siret Customs is the George Enescu House in Mihăileni, Botoșani county. Here we can accommodate an artist and his family, a maximum of four people. Freshly restored but uninhabited, the house has two beds, a bathroom, a kitchen and a Bösendorfer piano. We will do our best through fundraising appeals and extended collaborations to cover maintenance and heating costs.
The initiative to save the George Enescu House in Mihăileni also involved the development of a music education program – „Academy of Music and Education for Children” – with the role of cultural activation of George Enescu’s house and its transformation into a community cultural and educational pole.
Additionally, at the Golescu Villa in Câmpulung Muscel, Argeș county, the heart of our country, we can offer accommodation and creative space for two artists with their families or four single artists. At the moment the Cărturești Creative Fellowships are hosted here but the space is very generous and we can accommodate more people.
As such,
We invite musical and literary artists as well as music teachers from Ukraine who need space for rest, creation or protection to join the support program offered by Pro Patrimonio Foundation. The houses made available are historical monuments: George Enescu House in Mihăileni – Botoșani county (20 km from Vama Siret) and Golescu Villa in Câmpulung Muscel – Argeș county. In addition to accommodation we will provide meals and support as needed. Requests will be considered and honoured in the order in which they are received.
Contact propatrimonio.romania@gmail.com, details www.propatrimonio.org
–
UA
Фонд Pro Patrimonio приєднується до ініціатив підтримки та солідарності з митцями в Україні та пропонує можливість проживання та творчості у своїх будинках. Таким чином вони можуть продовжити свою професію або скористатися спокійним інтервалом для організації свого життя.
Найближчим місцем до митниці Сірет є будинок Джорджа Енеску в Міхайлені, повіт Ботошань. Тут ми можемо розмістити художника та його родину, максимум чотири людини. Щойно відреставрований, але безлюдний будинок має два ліжка, ванну кімнату, кухню та піаніно Bösendorfer. Ми зробимо все можливе через заклики до збору коштів та розширену співпрацю для покриття витрат на технічне обслуговування та опалення.
Ініціатива порятунку будинку Георгія Енеску в Міхайлені також передбачала розробку музичної освітньої програми – «Академія музики та освіти для дітей» – з роллю культурної активізації будинку Джорджа Енеску та його перетворення на культурну та культурну громаду. освітній полюс.
Крім того, на віллі Golescu в Кампулунг Мушель, округ Арджеш, у серці нашої країни, ми можемо запропонувати проживання та творчий простір для двох художників із їхніми сім’ями або чотирьох самотніх художників. Наразі тут проводяться Творчі стипендії Cărturești, але простір дуже щедрий, і ми можемо вмістити більше людей.
Як такий,
Запрошуємо музичних і літературних митців, а також вчителів музики з України, яким необхідний простір для відпочинку, творчості чи захисту, приєднатися до програми підтримки, яку пропонує Фонд Pro Patrimonio. Надані будинки є історичними пам’ятками: будинок Георгія Енеску в повіті Міхайлені – Ботошані (20 км від Вама Сірет) і вілла Голеску в Кампулунг Мушель – повіт Арджеш. Окрім проживання, ми забезпечимо харчування та підтримку за потреби. Запити будуть розглянуті та задоволені в порядку їх надходження.
Звертайтеся до propatrimonio.romania@gmail.com, деталі www.propatrimonio.org
Provocaţi de o descoperire care nu ne-a dat pace în perioada pandemiei, pornim un nou proiect cultural şi creativ care va pune împreună traducători şi lingvişti, chefi şi experţi culinari, elevi şi meşteşugari, într-un concept unic dedicat Vilei Golescu.
Am găsit în vasta bibliotecă a familiei Golescu două caiete de reţete din jurul anilor 1900 scrise de Maria Cantili Golescu, soția lui Vasile Golescu. Un caiet, mai vechi început la Paris în ianuarie 1900 și încheiat la Bacău un an mai târziu. Cel de-al doilea caiet este început 30 de ani mai târziu, la Câmpulung și încheiat tot acolo în 1935. Rețetele sunt scrise cu o grafie specifică timpului, în franceză, română, engleză și germană. Caietele oferă o perspectivă inedită asupra stilului de viață burghez și cosmopolit al epocii, trasează o hartă imaginară a influențelor culturale din zonă și din Europa, punctează elemente din decorul și instrumentarul bucătăriei de epocă, oferă un tablou al alimentelor și condimentelor folosite în acea perioadă și prezintă noi curiozități cu privire la Maria Cantili Golescu, familia acesteia, obiectele culinare din perioada respectivă și peisajul cultural în care aceasta a trăit.
Ne-am propus să documentăm, să structurăm și să valorificăm în mod creativ arhiva acestor caiete de rețete ale Mariei Cantili Golescu, ca parte a patrimoniului imaterial ce aparține casei și orașului Câmpulung Muscel. Toate resursele culinare astfel descoperite vor fi adunate într-un document digital online, iar o parte dintre acestea vor fi rescrise și povestite în mod creativ cu ajutorul a zece experţi culinari într-un caiet de rețete, publicat fizic și online, însoțit de materiale foto-video de prezentare și promovare a fiecărei rețete în parte.
Aceleași resurse culinare și elemente din viața Mariei Cantili vor fi totodată baza realizării unei noi colecții de obiecte Honest Goods dedicate acestor descoperiri. Copii și adulți deopotrivă vor experimenta de-a lungul proiectului rețete și povești asociate lor prin jocuri, concursuri, provocări și proiecte practice.
Prin abordările propuse proiectul aduce împreună specialiști din domenii variate, îmbogățind experiența descoperirii patrimoniului imaterial culinar de la Vila Golescu cu perspective precum: arhitectura și istoria locului și a familiei Golescu; designul obiectelor culinare din trecut; peisajul cultural înconjurător; meșterii și materiale locale; design contemporan; abordările și dinamicile bucătăriei contemporane și a celei din trecut; jocuri și exerciții practice din sfera educațională; experiența concursului și a atelierului în aer liber.
„Jurnal culinar Maria Cantili Golescu-rețete, gusturi, obiecte și experimente” este un proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Partenerii media: Scena 9, Rock FM, Muscel TV
Proiect prieten: „Ierburi uitate”
Proiectul de documentare a pornit deja prin realizarea unei arhive digitale cu toate rețetele descoperite, în formă brută, ușor accesibile tuturor celor interesaţi, transcrise şi traduse.
Rețetele astfel descoperite, în forma lor originală, vor fi arhivate în mediul online sub forma unui Caiet digital scanat ce va putea fi liber accesat de către oricine dorește de pe site-ul Pro Patrimonio.
Ulterior rețetele vor fi supuse unui proces de selecție cu ajutorul unor invitați experți din domeniul culinar. Fiecare dintre aceștia va alege două rețete pe care le va explora și adapta și apoi le va prezenta într-un mod cât mai creativ publicului propriu din mediul online. Selecția rețetelor va ține cont atât de preferințele fiecărui specialist în parte, dar și de conținutul final al Caietului de Rețete, care dorește să documenteze și să aducă în atenția publicului o colecție de rețete cât mai diversă și mai bogată atât din punct de vedere al gustului, cât și al poveștii ce însoțește fiecare amintire cu gust în parte. Participanții vor „traduce” și transforma limbajul notelor de caiet în rețete cu ingrediente marcate și pași clari de urmat pentru utilizatorul din ziua de astăzi. Materialele vor forma în final Caietul de Rețete al Mariei Cantili Golescu, accesibil atât în format fizic cât și în format digital.
În paralel cu adulţii specialişti, 15 copii vor participa la atelierul organizat în vară la Vila Golescu și vor produce propriile caiete-obiect de rețete rescrise Cantili Golescu. Caiete copiilor astfel rezultate vor putea fi accesate în format fizic în cadrul zilei festive din comunitate, dar și în format digital pe site-ul fundației. Tot copiii vor realiza şi o hartă informală-ludică a Vilei Golescu cu locurile de servit masa din casă și obiectele culinare vechi cărora le vor asocia rețetele documentate și modul acestora de folosire.
Rețetele selectate pentru Caietul de Rețete al Mariei Cantili Golescu vor fi corelate cu istoria Mariei Cantili și a apropiaților acesteia din familia Goleștilor și totodată documentate și din perspectiva originii, a influențelor mixte ale acestora (locale sau europene), dar și a modului de servire printr-o propunere inedită de obiecte de bucătărie inspirate de acestea și concepute pentru servirea preparatelor. Obiectele vor fi realizate în spiritul colecție existente de obiecte Honest Goods, folosind materiale și meșteri locali, cu proiecte pregătite de doi designeri. Obiectele astfel rezultate vor fi prezentate în cadrul paginii dedicate de obiecte Honest Goods, fiecare dintre acestea conținând în prezentare rețeta de influență.
În funcţie de situația sanitară, ziua festivă din comunitate gândită pentru perioada toamnei, va găzdui un atelier culinar și un concurs gastronomic cu premii dedicat oamenilor din comunitate – adulți sau copii – ce vor propune participanților să testeze din rețetele Mariei Cantili Golescu.
Istoria Goleștilor este puțin cunoscută din perspectiva personajelor feminine, iar Maria Cantili Golescu poate fi un punct de plecare spre explorarea unor noi caractere, folosindu-ne de obiecte, memorii scrise, povestiri sau alte elemente ce fac parte din istoria discretă a familiei și a locurilor în care aceasta a trăit. Personalitatea Mariei Cantili Golescu este neştiută în prezent, iar resursele Vilei Golescu oferă oportunitatea explorării acesteia.
Pe de altă parte, gastronomia contemporană acordă astăzi o atenție deosebită rețetelor din trecut reinterpretate şi integrarea lor în meniurile oferite. Plante folosite în trecut și uitate pe parcurs sunt redescoperite, iar influențele primite de-a lungul anilor din vecini sunt puse în valoare în contextul unor schimburi culturale mai complexe. În acest context cercetările culinare de la Vila Golescu alimentează un apetit crescut al publicului pentru subiecte de tipul acesta și încurajează creionarea unei hărți viitoare mai amănunțite a influențelor străine primite, integrate și reinterpretate în comunitate.
Totodată, Honest Goods este o colecție de obiecte inspirată de Vila Golescu și împrejurimile acesteia, realizată cu resursele locului, prin conlucrarea dintre meșteri locali și designeri. Colecţia Honest Goods iniţiată în 2016 este o carte de vizită și o invitație către locul din care provine şi contribuie punctual la întreținerea și activarea casei. Deschiderea deosebită a publicului manifestată de la lansarea ei până-n prezent prin participări la târguri și expoziții naționale sau internaționale și cererea efectivă de produse și de noutăți, crează bazele construirii unei serii noi de obiecte. În același spirit, dar de această dată direct inspirate de rețetele Mariei Cantili Golescu și legate de servirea meniurilor selectate, obiectele de uz casnic vor pune în evidență mult mai bine atât colecția de rețete studiate, cât și meșteșugurile și tehnicile de lucru din zonă în relație cu abordări și viziuni contemporane, pluridisciplinare.
Implicarea continuă a fundaţiei printre grupurile de copii din Câmpulung ne-a consolidat cel mai bine relația cu comunitatea și ne-a câștigat încrederea atât în mediul copiilor cât și al adulților. Din 2012 până-n prezent Vila și Parcul Golescu au găzduit o serie deosebit de diversă de ateliere, evenimente și întâlniri ce-au inclus: o serie de trei ateliere de peisaj legate de explorarea peisajului natural și cultural din jurul Vilei Golescu, precum și de realizarea unor lucrări practice în grădină, în perioada 2012-2017; ateliere de patrimoniu și exerciții creative multianuale pentru copii în perioada 2014 – 2018; ateliere de restaurare textile în perioada 2015 – 2016; atelier de peisaj culinar în 2016; realizarea și întreținerea colecției de obiecte Honest Goods și cartarea meșterilor din zonă din 2016 până-n prezent; festivalul internațional „3 Doors, 3 Countries” din 2018; proiectul „Educație pentru patrimoniu” cu ateliere specifice legate de descoperirea anumitor specialiști din domeniul patrimoniului: urbanist, arhitect, peisagist, artist și meșter, în anul 2019; ateliere de patrimoniu bianuale dedicate tinerilor din comunitate în ultimii 6 ani.
Activitățile și atelierele de patrimoniu au devenit astfel o componentă aproape nelipsită oricărei activități la Vila Golescu, un mijloc eficient de dezvoltare și diversificare continuă a publicului, o oportunitate de a sprijini dialogul între copii și meșteri/specialiști de orice fel, dar și o cale sigură, de fiecare inedită, de valorificare a patrimoniului material și imaterial.
În colecția Vilei Golescu există deja o serie de caiete – trasee botanice şi ansamblul golescu – pe care vizitatorii o pot folosi pentru a explora peisajul natural al zonei prin trasee și puncte de interes locale, peisajul gastronomic din perspectiva unui atelier experiment cu elemente locale și influențe franceze, patrimoniul imaterial prin colecția de obiecte Honest Goods, ce folosește meșteri și materiale locale.
Astfel, Caietul de rețete vine în completare acestor propuneri, invitând către o explorare senzorială a gusturilor descoperite la Vila Golescu și o identificare a influențelor locale și europene ce au modelat viața Mariei Cantili Golescu. Tot acesta oferă și o perspectivă asupra contextului familiei Golescu din acea perioadă și invită la asocierea creativă dintre gust, poveste și utilitate prin obiectele vechi din casă și obiecte nou create, menite să susțină actul culinar. Harta alternativă de descoperire a casei oferă perspectiva unui tur ludic prin care vizitatorul asociază locuri și obiecte din vilă cu momentele culinare din perioada Mariei Cantili.
*
Citeşte şi:
Standerul de haine cu garderoba Mariei Cantili Golescu şi alte poveşti
Comunicat de presă. Jurnal culinar Maria Cantili Golescu – rețete, gusturi, obiecte și experimente
Zece Experimente Contemporane din Jurnalul Culinar Maria Cantili Golescu
Girdle, ustensilă istorică de gătit
„Recettes de Cuisine”, caietul digitalizat
Ansamblul Golescu. Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel
Ansamblul Golescu. Trasee botanice în Parcul Golescu
Honest Goods. Colecţia Golescu
Concept
Consecventă strategiei sale de a căuta modele și soluții pentru patrimoniul cultural, în special arhitectural, ca resursă socio-economică și de mediu, Fundația Pro Patrimonio propune un model productiv de activare culturală și antreprenorială prin programul Accelerator de rezidențe creative. Stimularea creației și a educației culturale, accesul la producerea de cunoștințe, încurajarea experimentelor artistice și a inițiativelor antreprenoriale reprezintă direcții esențiale aflate la originea acestui program.
Astfel, punem laolaltă direcții europene de acțiune pentru a provoca dezvoltarea durabilă destinată următoarelor generații. Patrimoniul de arhitectură devine, în parteneriat cu mediul de afaceri, un vehicul accelerator pentru cultură ca bun colectiv.
Începem prin a introduce primul proiect din program: rezidențele creative pentru cultură și mediu găzduite de Ansamblul Golescu (Vila și Parcul dendrologic) – Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel.
Ce este o rezidență creativă
O rezidență de creație reprezintă un parcurs temporal pe care un artist/ creator/ autor/ profesionist în domeniile de interes îl alocă pentru a crea/ experimenta și dezvolta un proiect specific, fiind sprijinit logistic (spațiu de cazare, bursă și materiale specifice pentru derularea proiectului) pe o durată determinată.
Persoana selectată să deruleze rezidența la Vila Golescu din Câmpulung Muscel va locui acolo timp de o lună pentru a realiza proiectul selectat de un juriu. Pe durata rezidenței, participanții sunt încurajați să ofere cel puțin un eveniment public pentru comunitatea locală, dar și pentru publicul larg.
Cum se selectează rezidenții
Va fi lansat un apel public pentru depunere de proiecte de rezidențe pentru un anumit domeniu și perioadă stabilită, în baza unui regulament de participare care este elaborat de către Fundație. Apelul este comunicat pe canalele fundației, dar și ale partenerilor media.
Specialiștii Pro Patrimonio și invitați cu experiență relevantă în domeniu vor selecta lista scurtă de proiecte pentru rezidență, care va fi afișată pe site-ul fundației și prezentată publicului larg. Ulterior, juriul va desemna din lista scurtă 2 finaliști care își vor derula proiectele în cadrul rezidenței Golescu.
Rezidenții vor putea beneficia de îndrumare și consiliere pe durata derulării proiectului din partea specialiștilor Pro Patrimonio și a juriului invitat.
Fiecare rezidenţă va fi realizată în măsura în care vom identifica surse de finanţare, sponsori sau donatori direct implicaţi.
Domenii pentru rezidențe
REZIDENŢE GOLESCU: Al doilea an al Burselor Cărtureşti
Cinci autori români se vor bucura de „o cameră doar a lor” și de timp dedicat scrisului în urma câștigării unui loc în cadrul programului de Burse și rezidențe de creație literară organizat de Fundația Cărturești, în parteneriat cu Pro Patrimonio și Asociația Maria. Aflat la ediția a doua, programul s-a bucurat de 131 de înscrieri pentru cele patru burse deschise la categoriile roman, poezie, proză scurtă și eseu, la care anul acesta s-a adăugat o bursă specială a juriului.
Beneficiarii celor cinci burse și rezidențe de creație sunt Moni Stănilă (poezie), Lavinia Bălulescu (proză scurtă), un cristian (roman), Raluca Nagy (eseu) și Ruxandra Burcescu (roman – Bursa specială a juriului).
La fel ca la ediția precedentă, juriul a alcătuit și o listă de așteptare, în eventualitatea în care unul dintre scriitori este nevoit să se retragă. Dacă vor exista situații neprevăzute, scriitorii vor fi înlocuiți astfel: Poezie: Ștefan Manasia; Proză scurtă: Alex Moldovan; Roman: Emanuela Iurkin; Eseu: Ligia Tudurachi; Bursa specială a juriului: Ligia Keșișian (poezie).
„Numărul înscrierilor a fost foarte mare și la această ediție, lucru care confirmă încă o dată nevoia unor astfel de proiecte care să încurajeze și stimuleze meseria de scriitor în România. Pentru majoritatea autorilor, scrisul e redus la statutul de hobby, de îndeletnicire de timp liber, iar timpul liber este cea mai acută lipsă.” – Alina Aviana, Cărturești
Bursele de creație literară Fundația Cărturești, Asociația Maria şi Fundaţia Pro Patrimonio au luat naștere din dorința de a promova și încuraja dezvoltarea literaturii române contemporane, începând cu sprijinul acordat autorilor ei. Într-o piață de carte dominată de traduceri, unde pentru majoritatea autorilor, scrisul este al doilea, dacă nu chiar al treilea job, proiectul acestor burse și rezidențe își propune să redea scriitorilor contextul necesar pentru a se dedica scrisului: timp, „o cameră doar a lor” și cât mai puține constrângeri exterioare.
„Am nevoie de timp pentru scris – parcă aș fi într-o cămașă de forță într-o cameră plină de oameni care vorbesc neîncetat, fără noimă. Scrisul e deprofesionalizat, redus la o activitate de loisir. Iar frânturile de zi îmi sunt insuficiente pentru ceea ce ar însemna timp pentru poezie. Între obligațiile cotidiene, alergături sterile, plonjări dintr-o stare într-alta, câteva săptămâni în afara timpului profan ar fi șansa de a scrie și de a rescrie, de a așeza piesele de puzzle în forma firească.” – Irina Georgescu
„În contextul obligațiilor, întreruperilor și distragerilor cotidiene, scrisul este deseori înghesuit în mici ferestre de timp și redus la ipostaza de hobby. Această bursă ar însemna pentru mine șansa de a experimenta scrisul profesionalizat, cu resurse de timp și materiale special alocate.” – Miruna Vasiliță
„(…) apreciez drept generoasă oferta unui program care pune la dispoziție două resurse, timp și bani, care nu vin niciodată împreună, ba chiar se află într-o relație de inversă proporționalitate (cu excepția cazului particular, nefericit și frustrant în care lipsesc ambele).” – Dmitri Miticov
„(…) vă mulțumesc anticipat, mai ales pentru faptul că bursele Cărturești mi-au adus aminte că vreau să scriu și că, dacă vreau, șansele sunt să se găsească o cale!” – Anca Zaharia
La a doua ediție, programul cuprinde 5 burse, respectiv 5 rezidențe de creație, în valoare de 1300 de euro fiecare. La fel ca în 2020, vor fi oferite 4 burse și 4 rezidențe de creație la categoriile roman, proză scurtă, poezie și eseu, la care se adaugă o „Bursă specială a juriului”. Rezidențele vor fi găzduite de Vila Golescu din Câmpulung Muscel și de Conacul Petre P. Carp din comuna Țibănești, județul Iași.
Juriul a fost alcătuit din: Carmen Mușat (critic literar, redactor-șef Observator Cultural), Alina Purcaru (scriitoare și jurnalistă), Alina Aviana (redactor, membru în departamentul de comunicare Cărturești), Marius Chivu (scriitor, critic literar, redactor Dilema Veche), Cristian Lupșa (editor Decât o Revistă).
Primul an al REZIDENŢELOR GOLESCU: Prima ediţie Bursele Cărtureşti, 2020-2021.
Despre Cărturești
Cărturești este prima librărie-concept din România, deschisă la finalul lui 2000 și dedicată unei noi experienţe de cumpărare și promovare a cărţii şi a produselor culturale. Devenit cel mai important lanț de librării de pe piața din România, Cărturești are în prezent 39 de spații care redefinesc ideea de librărie. Printre librăriile flagship ale brandului se numără Cărturești Carusel, inclusă în topul The Telegraph al celor mai frumoase librării din lume, Cărturești Verona, cel mai mare spațiu dedicat lecturii și ofertei de carte din București sau Cărturești Modul, o librărie de cultură vizuală care aduce în plus o grădină interioară, o galerie de artă contemporană și o cafenea.
Asociația Maria (Țibănești) este o organizație non-profit înființată în anul 2000. Președintele organizației este arhitectul Șerban Sturdza. Acțiunile Asociației Maria se desfășoară în comuna Țibănești, județul Iași.
Din 2006, la conacul Petre P. Carp din Țibănești se organizează un program cultural intitulat Batem fierul la conac! Programul include o serie de workshopuri de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale și este coordonat de Asociația Maria în parteneriat cu Fundația Pro Patrimonio. Toate activităţile grupate în jurul conacului P.P. Carp constituie o şcoală de meşteşuguri, destinată în primul rând sătenilor din zona Ţibăneştiului, dar şi tuturor celor care conştientizează valoarea patrimoniului cultural şi nevoia de a-l transmite urmaşilor. Ansamblul istoric de importanță națională Petre P. Carp din Țibănești este compus din conac, biserică, mausoleu și clădirea anexă.
Fundația Pro Patrimonio este o organizaţie neguvernamentală nonprofit internaţională, cu filiale în România (București), Marea Britanie și Franţa. Înființată în anul 2000, fundația derulează o serie de proiecte care au ca misiune principală conservarea, salvarea și reactivarea patrimoniului cultural, cu precădere arhitectural. Acțiunile se concentrează pe proiecte practice de protejare și reabilitare a patrimoniului, precum și pe implicarea și conștientizarea de către comunități a propriei identități, a memoriei și valorii moștenirii culturale.
Vila Golescu, situată în Câmpulung Muscel la picioarele Carpaților, este un ansamblu arhitectural și peisager unic prin diversitatea elementelor care se găsesc aici. Această reședință încântătoare a fost construită în 1910 și este un exemplu reușit al stilului neoromânesc, cu ancadramentele de ferestre din piatră de Albești, un foișor bine proporționat și arcade armonioase, simplu decorate. Vila este folosită şi ca spațiu de evenimente culturale, seminarii, lecturi sau lansări.
Citeşte şi:
Rezultatele Burselor și rezidențelor Cărturești, ediția 3
L’Atelier Au Son. Rezidenţe de mediu la Vila Golescu
Lecturi în rezidenţă – 25 martie la Vila Golescu
Accelerator de rezidențe creative
REZIDENŢE GOLESCU: Al doilea an al Burselor Cărtureşti
REZIDENŢE GOLESCU: Prima ediţie Bursele Cărtureşti, 2020-2021
Bursele de creație literară Cărturești în parteneriat cu Asociația Maria & Pro Patrimonio au luat naștere din dorința de a promova și încuraja dezvoltarea literaturii române contemporane, începând cu sprijinul acordat autorilor ei. Într-o piață de carte dominată de traduceri, unde pentru majoritatea autorilor, scrisul este al doilea, dacă nu chiar al treilea job, proiectul acestor burse și rezidențe își propune să redea scriitorilor contextul necesar pentru a se dedica scrisului: timp, „o cameră doar a lor” și cât mai puține constrângeri exterioare.
Prima ediție, 2020-2021, s-a bucurat de 150 de înscrieri, iar cei patru beneficiari burselor și rezidențelor au fost: Andrei Dosa (roman), Ștefania Mihalache (proză scurtă), Ștefan Bolea (eseu), Olga Ștefan (poezie). Fiecare scriitor a beneficiat de o bursă în valoare de 1000 de euro și o rezidență de creație timp de o lună la Vila Golescu din Câmpulung Muscel, respectiv Conacul Petre P. Carp din Țibănești.
Juriul a fost alcătuit din: Carmen Mușat (critic literar, redactor-șef Observator Cultural), Andra Matzal (editor Scena9), Alina Aviana (redactor, membru în departamentul de comunicare Cărturești), Marius Chivu (scriitor, critic literar, redactor Dilema Veche), Cristian Lupșa (editor Decât o Revistă).
Andrei Dósa și Ștefania Mihalache au ales rezidența de creație de la Vila Golescu, din Câmpulung Muscel, oferită cu sprijinul Pro Patrimonio.
„Am fost, în luna martie a acestui an, oaspetele Vilei Golescu, de la Câmpulung Muscel, grație bursei de rezidență și creație oferită de Fundația Cărturești în colaborare cu Asociația Maria și Pro Patrimonio. Acest tip de rezidență a fost pentru mine o premieră. Am plecat cu un volum de proză scurtă început cu doi ani în urmă, la care reveneam când și când pentru a-l părăsi din nou. Aveam nevoie de un „timp rotund” pentru el, și asta mi-a oferit această rezidență. Mai mult, am înțeles de ce este nevoie de un astfel de timp rotund pentru scris în general, de o fereastră de scris intens pentru întregit și cristalizat intuiții sau texte deja scrise. În afara cotidianului, scrisul se poate întoarce asupra lui însuși. Iar această întoarcere este cu atât mai productivă cu cât este exersată într-un interval decupat din realitatea „curgătoare”. Experiența mea la vila Golescu s-ar traduce în acești termeni.”
„Am plecat de acolo cu un volum scris pe trei sferturi și cu structura clarificată. Și cu câteva reguli de ordine interioară de aplicat, pe cât posibil, înapoi în spațiul mai larg și „nedecupat” al existenței de fiecare zi cu straturile și responsabilitățile ei. Am plecat și cu imaginea parcului dendrologic terasat din spatele vilei (deși neînflorit și foarte puțin înfrunzit, dar tot frumos), a păturii de viorele și ghiocei care se întindea în curtea vilei și care a rezistat eroic la două reprize serioase de zăpadă, a celor patru căței păzitori pe care i-am botezat Bobiță, Codiță, Lăbuș (acesta era deja botezat) și Franco-Nero (aici ar fi o poveste mai lungă). Nu în ultimul rând l-aș aminti și pe domnul Nica, administratorul vilei care a avut grijă de tot, inclusiv de două sincope descurajante ale centralei. Toate acestea, plus compania scriitoricească a lui Andrei Dósa, rezident și el în aceeași perioadă la vilă, au însemnat experiența bursei de creație Cărturești.”
Citiți un fragment din volumul aflat în lucru Pipote și căpșuni.
Ștefania Mihalache (născută în 1978, la Brașov) este absolventă a Facultății de Litere din Brașov, secția Română-Engleză. A debutat literar cu poezie în revista studențească Erata. A continuat să publice poezie în reviste literare și de cultură ca: Interval, Paralela 45, Vatra. A colaborat cu proză, eseuri și cronică literară în Observator cultural, Dilemateca, Noua Literatură, Tiuk!, Pana mea, Cuvantul, TimeOut București. A debutat cu proză în cadrul volumului colectiv Junii 03, Antologia tinerilor scriitori brașoveni, editat cu sprijinul revistei Interval (2003). Debutul individual l-a reprezentat romanul Est-falia, apărut la Editura Paralela 45 (2004). Romanul a fost nominalizat la Marile Premii Prometheus, editia a IV-a, categoria Opera Prima. In 2010 a publicat romanul Poemele secretarei, la Editura Cartea Românească. A participat la diferite festivaluri și evenimente literare europene: Scritture Giovanni (Mantova, Italia), Hay Festival of Literature & Arts (Marea Britanie), Salonul de Carte de la Torino (Italia). În 2012 a obținut titlul de doctor în filologie al Facultății de Litere, Universitatea București, cu o teza despre tema copilariei în proza romanească de după 1989.
(…) mi-a plăcut foarte mult la Câmpulung. Rezidenţa mi-a oferit spaţiul mental de care aveam nevoie pentru a putea scrie fără întreruperi. M-am simţit extrem de privilegiat. Rareori mi s-a întâmplat să mă pot rupe cu totul de micile probleme cotidiene pentru a mă dedica aproape exclusiv scrisului şi cititului.
Andrei Dósa s-a născut în 1985, la Braşov. A făcut un an la Facultatea de Construcţii, dar s-a lăsat, pentru că nu i-a plăcut suficient de mult matematica, mecanica etc. A absolvit Ştiinţe Economice, Marketing, dar n-a profesat niciodată. A fost cu programul work and travel în Statele Unite. A absolvit cursurile masterului de Inovare Culturală din cadrul Facultăţii de Litere din Braşov. A publicat mai multe volume de poezie, cel mai recent fiind Expectativa luminoasă (OMG Publishing, 2020). În 2018 a publicat romanul Ierbar la editura Polirom. Noul său roman, publicat de curând, Multă forţă şi un dram de gingăşie este cu skanderbeg, extremişti şi bombe artizanale. O parte a romanului a fost scrisă la Câmpulung Muscel, în cadrul rezidenţelor Cărtureşti. A tradus mai multe cărţi din engleză şi maghiară.
Romanul Multă forță și un dram de gingășie a fost publicat în primăvara anului 2021, la scurtă vreme după încheierea rezidenței de creație de la Câmpulung Muscel. Este prima carte în cadrul programului de burse și rezidențe Cărturești care vede lumina tiparului.
Citiți un fragment din romanul Multă forță și un dram de gingășie.
Programul de rezidenţe la Vila Golescu din Câmpulung Muscel continuă şi în 2022.
Despre Cărturești
Cărturești este prima librărie-concept din România, deschisă la finalul lui 2000 și dedicată unei noi experienţe de cumpărare și promovare a cărţii şi a produselor culturale. Devenit cel mai important lanț de librării de pe piața din România, Cărturești are în prezent 39 de spații care redefinesc ideea de librărie. Printre librăriile flagship ale brandului se numără Cărturești Carusel, inclusă în topul The Telegraph al celor mai frumoase librării din lume, Cărturești Verona, cel mai mare spațiu dedicat lecturii și ofertei de carte din București sau Cărturești Modul, o librărie de cultură vizuală care aduce în plus o grădină interioară, o galerie de artă contemporană și o cafenea.
Asociația Maria (Țibănești) este o organizație non-profit înființată în anul 2000. Președintele organizației este arhitectul Șerban Sturdza. Acțiunile Asociației Maria se desfășoară în comuna Țibănești, județul Iași.
Din 2006, la conacul Petre P. Carp din Țibănești se organizează un program cultural intitulat Batem fierul la conac! Programul include o serie de workshopuri de meșteșuguri tradiționale și tehnici experimentale și este coordonat de Asociația Maria în parteneriat cu Fundația Pro Patrimonio. Toate activităţile grupate în jurul conacului P.P. Carp constituie o şcoală de meşteşuguri, destinată în primul rând sătenilor din zona Ţibăneştiului, dar şi tuturor celor care conştientizează valoarea patrimoniului cultural şi nevoia de a-l transmite urmaşilor. Ansamblul istoric de importanță națională Petre P. Carp din Țibănești este compus din conac, biserică, mausoleu și clădirea anexă.
Fundația Pro Patrimonio este o organizaţie neguvernamentală nonprofit internaţională, cu filiale în România (București), Marea Britanie și Franţa. Înființată în anul 2000, fundația derulează o serie de proiecte care au ca misiune principală conservarea, salvarea și reactivarea patrimoniului cultural, cu precădere arhitectural. Acțiunile se concentrează pe proiecte practice de protejare și reabilitare a patrimoniului, precum și pe implicarea și conștientizarea de către comunități a propriei identități, a memoriei și valorii moștenirii culturale.
Vila Golescu, situată în Câmpulung Muscel la picioarele Carpaților, este un ansamblu arhitectural și peisager unic prin diversitatea elementelor care se găsesc aici. Această reședință încântătoare a fost construită în 1910 și este un exemplu reușit al stilului neoromânesc, cu ancadramentele de ferestre din piatră de Albești, un foișor bine proporționat și arcade armonioase, simplu decorate. Vila este folosită şi ca spațiu de evenimente culturale, seminarii, lecturi sau lansări.
Citeşte şi:
Rezultatele Burselor și rezidențelor Cărturești, ediția 3
L’Atelier Au Son. Rezidenţe de mediu la Vila Golescu
Lecturi în rezidenţă – 25 martie la Vila Golescu
Accelerator de rezidențe creative
REZIDENŢE GOLESCU: Al doilea an al Burselor Cărtureşti
REZIDENŢE GOLESCU: Prima ediţie Bursele Cărtureşti, 2020-2021
Programul aflat la a XVIII-a ediţie organizat de către Ministerul Culturii din Franţa – Rendez Vous Aux Jardins de anul acesta se va desfăşura între 4-6 iunie. Evenimentele se desfăşoară în peste 2.300 de grădini din Franţa şi în 600 alte locuri din ţările europene. Tema anului 2021 este „Transmiterea Cunoaşterii” . Cunoștințele grădinarilor, horticultorilor, peisagiştilor sunt transmise mai departe noilor generaţii prin prezentarea diversităţii şi bogăţiei grădinilor şi parcurilor istorice din toată Europa prin mijloace cât mai neobișnuite sau mai inovatoare.
Inginerul silvicultor Vasile Golescu, cel care a creat acum 100 de ani parcul dendrologic şi vila Golescu, a fost susținătorul unor măsuri de protecție a naturii și de gestionare a pădurilor precum și a unor initiațive sistematice de import și aclimatizare de plante din America de Nord, Asia, bazinul mediteranean. Zestrea culturală lăsată de el este mai actuală ca oricând şi se constituie un exemplu de transmitere a cunoştinţelor către viitor.
Pro Patrimonio pune la dispoziţia publicului larg o serie de resurse gratuite pentru citirea parcului Golescu iar pe 6 iunie 2021, între 12.00 – 18.00 vom avea Ziua Porţilor Deschise în parcul Vilei Golescu din Câmpulung Muscel, prileg cu care va fi găzduit şi un tur ghidat organizat de Primăria Câmpulung.
Ansamblul Golescu, Observator de Peisaj Cultural în Câmpulung Muscel Romanian version, English version, French version
Ansamblul Golescu. Trasee botanice în Parcul Golescu English version, Romanian version
În ceea ce priveşte experimentele practice pornite în Grădina Experimentală de la Conacul Neamţu din Olari împreună cu Ierburi Uitate şi în parteneriat cu UiPath Foundation acestea sunt la început. Vom realiza o evaluare a răsadurilor şi platărilor de anul acesta pe care o vom comunica ulterior.
Mai multe detalii Ministerè de la Culture şi Institutul Naţional al Patrimoniului, partenerul român.
