25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Detaliu de tencuială din similipiatră cioplită de culoare bej-gălbuie cu focus pe placa cu numele arhitectului, confecționată și ea tot din mortar.
Credit foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Am mai descoperit o mică comoară bucureşteană, o tencuială decorativă liniară, orizontală ce marchează registrele ferestrelor.
Aspru, neted, denivelat, geometric, ordonat, aleatoriu, sculptat, stropit. În drumurile zilnice prin București, ne intersectăm cu texturile orașului uitat: pe soclul unui gard sau al unei case, pe ancadramentul unei uși sau al unei ferestre, pe treptele unei intrări. Fiecare textură încearcă să-şi arate frumusețea și să ne transmită o emoție. Emoția ascunsă a orașului. Fiecare pare să aibă o poveste uitată pe care, prin acest proiect, încercăm să o redescoperim și să o repovestim.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Deasupra ferestrei, o tencuială de inspirație art-deco în caneluri lise, realizată din mortar simplu de var care, prin ritmul des, pune în evidență forma semicilindrică a volumului de colț și accentuează verticalitatea acestuia. În plus, această tencuială decorativă surprinde ochiul prin jocul subtil în degradé al umbrei și al luminii pe fațadă.
Prin contrast, tencuiala de soclu, de sub fereastră, este foarte aspră și redă umbrele printr-un joc diferit, accidentat. Un contrast care face farmecul acestei fațade moderniste din București.
Un finisaj de fațadă care împlinește aproape 100 de ani și care încă își păstrează muchiile ascuțite.
Mortarul moale a fost „pliat” după un model origami cu muchii clare care creează umbre pronunțate și care accentuează orizontalitatea volumului de sub ferestre.
Și observăm că această tencuială decorativă se află în compania mozaicului negru de ciment șlefuit și a tencuielii verzui rugoase de tip terasit, împreună îmbrăcând volumele în jocuri tactile și vizuale de lis-aspru, umbră-lumină, dur-poros.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Îndemânarea meșterilor interbelici ne uimește mereu prin tratamentele diverse pe care le-au oferit tencuielii de tip similipiatră. Acest model cu forme de solzi este poate fi regăsit pe gardurile sau soclurile mai multor blocuri interbelice din București.
În penumbră: tencuială de soclu de tip similipiatră sculptată cu model de solzi.
O tencuială de soclu ce-ți atrage atenția în lumina soarelui. O similipiatră cu pigment roșu și prelucrată mecanic cu unelte specifice pietrarilor.
Aceeași cromatică, două materiale diferite. În partea de sus este un terasit cu textură rugoasă, în partea de jos o similipiatră prelucrată cu dalta și ciocanul pentru un efect și mai aspru.
Credit foto: Andrei Mărgulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Dacă tencuielile de soclu, pe care le-am adunat până acum, au fost vibrante și au vrut să ne atragă atenția atunci când treceam pe lângă ele, tencuielile de la etajele superioare sunt, de cele mai multe ori, mai puțin elaborate în tratamentul aparent al finisajului.
Totuși moderniștii nu se lăsau nici aici mai prejos. Decorațiile delicate ofereau caracter fațadei și marcau foarte frumos diferitele volumetrii ale cladirii. Și, asemeni unei picturi, invitau și mai mult să te apropii și să descoperi tușele discrete ale meșterului tencuitor.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
În plimbările prin București întâlnești des mozaicul de ciment șelfuit ca tencuială de soclu la multe dintre clădirile interbelice. Mozaicul este un material care oferă senzația de monolit – textura netedă și compactă obținută prin șlefuire. Pe suprafață sunt vizibile agregatele (praf sau griș de piatră), de diferite granulații, care devin parte din estetica materialului.
Prin pigmentarea cimentului, mozaicul poate avea mai multe opțiuni cromatice: galben, ocru, roșu, roz, negru sau verde sunt doar câteva opțiuni din gama de culori posibile pentru acest tip de finisaj.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli, autor Ruxandra Sacaliş.
Oraşul este un organism complex, ceea ce stricăm într-o parte se răspândeşte canceros şi în alta. Conversaţia generală din primele luni ale anului 2021 depre PUZ-urile sectoarelor în Bucureşti a fost susţinută argumentat de către Fundaţia Pro Patrimonio prin două interviuri ale arhitecţilor Raluca Munteanu şi Şerban Sturdza, la Republica.ro şi Radio România Actualităţi (min15:30).
Salvarea şi protejarea patrimoniului îşi au locul în dezvoltarea oraşului dacă aceasta ţine seamă de un ansamblu general, de interesul cetăţenilor, de calitatea vieţii, de ecologie, de ceea ce în Europa se practică la scară largă, Baukultur. Toate ţin de politica generală a primăriei, ca un tot unitar. Ne bucurăm că opiniile Fundaţiei Pro Patrimonio, alături de alţi specialişti, au stârnit societatea civilă care a luat atitudine şi astfel Primăria Generală a Capitalei a votat ca timp de un an să suspende PUZ-urile coordonatoare ale sectoarelor 2, 3, 4, 5 și 6.
Credit foto: Dragoş Lumpan
Nu chiar. Este un detaliu de tencuială de soclu de tip similipiatră cu efect rugos, întâlnit deseori în plimbările pe străzile bucureștene. Similipiatra este o tencuială tipică perioadei interbelice, pe bază de ciment, care își dorea să imite aspectul pietrei (de unde și denumirea), dar cu costuri mai mici față de materialul natural.
Efectele rugoase, întâlnite mai ales la soclu, se obțineau prin tratarea tencuielii, atunci când era aproape complet uscată, cu diferite unelte, asemănătoare celor folosite de pietrari. Prin aceste tipuri de tratare, jocul de umbră și lumină pe fațadă devine mai vibrant și deci textura este mult mai vie, conferind caracter fațadei.
Joc de umbră și lumină pe soclul unui bloc interbelic. Tencuiala este tot de tip similipiatră – o tencuială be bază de ciment și marmură spartă foarte fin. Ea se aplică lis, iar tratamentul rugos de fațadă se face cu unelte de metal când tencuiala este aproape uscată.
Credit foto: Andrei Margulescu
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.
Liniile orizontale din limbajul arhitectural modernist fac trimitere la viteza mașinii sau a vapoarelor, evoluții tehnice care au influențat multe din manifestele avangardiste ale începutului de secol XX. În consecință și decorațiile de fațadă devin minimale.
În această fotografie, o tencuială cu suprafețe rugoase și lise, cu jocuri subtile de umbră și lumină, are rolul de a pune și mai bine în evidență aceste linii aerodinamice orizontale care amintesc de formele mașinii sau a vaporului și de viteza acestora.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.
Tencuielile de soclu fac mereu deliciul unei străzi istorice din București. Și, pentru că sunt la nivelul ochiului oricărui trecător, nu ai cum să nu le observi. Acesta este un exemplu de soclu care ne duce cu gândul la mare, realizat din tencuială de tip similipiatră cu textură rugoasă și lisă sub formă de valuri, pigmentată cu roșu.
Cu un strop de mică adăugată în masa tencuielii, se pot obține efecte strălucitoare în bătaia razelor de soare. Iar interbelicii nu s-au sfiit de la a fi îndrăzneți. Dacă ridicați privirea, puteți observa această tencuială ușor rugoasă cu străluciri discrete, denumită terasit, pe multe dintre clădirile moderniste din București.
.
Detalii din proiectul „Texturi uitate – Bucureştiul Interbelic”, proiect cultural al Fundaţiei Pro Patrimonio desfăşurat în toamna anului 2019 şi finalizat prin ghidul Texturi uitate: Bucureştiul interbelic. Reţetar de tencuieli autor, Ruxandra Sacaliş.
