25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Biserica din Pojogeni, jud. Gorj (1797)
Un caz aparte al proiectului 60 de biserici de lemn îl reprezintă biserica de lemn din satul Pojogeni (1797), județul Gorj, care a fost găsită în stare de precolaps şi, în anul 2009, salvată prin demontare şi remontare la Mănăstirea Cămărăşeasca (cca 1780) din Târgul Cărbunări, aflată la 10 km depărtare. Biserica de lemn a intrat atât în viaţa monahală, cât şi în cea a comunităţii învecinate în foarte scurt timp, ea fiind folosită şi îngrijită adecvat.
Întregul proces de salvare a fost documentat într-un volum-jurnal de șantier:
Strămutarea bisericii din Pojogeni (septembrie-octombrie 2009), Ed. Simetria, 2010 (LINK)
Biserica din Cervicești, jud. Botoșani(1861)
În 2012 programul 60 de biserici de lemn a inclus şi intervenţiile pentru o biserică de lemn din judeţul Botoşani, la solicitarea preotului şi a familiei ctitorului, care dorea reparaţia şi punerea în valoarea a bisericuței din satul Cerviceşti (1861). Reparaţiile au fost supravegheate de voluntarii Fundaţiei Pro Patrimonio care, prin mici intervenţii, au trezit interesul sătenilor pentru vechea biserică. Chiar din timpul şantierului a existat cerere pentru oficierea unei nunţi în biserica de lemn.
Biserica din Budurăști, jud. Vâlcea (1755-1756)
Biserica de lemn din Budurăști constituie un caz trist de prăbușire și degradare ireversibilă.
Biserica s-a prăbușit, dar s-au păstrat fragmente din pictura murală, aflată în diverse stadii de degradare. Ele au fost extrase în 2016 de către echipa Pro Patrimonio pentru conservare.
Biserica din Boz, jud. Hunedoara (1791)
La biserica de lemn din satul Boz, judeţul Hunedoara (1791), după o intervenţie de urgenţă pentru protejarea acoperişului cu folie de plastic, în 2012 s-a reparat integral învelitoarea din şiţă. Biserica este folosită ocazional pentru slujbe şi adăposteşte în pridvor expoziţii temporare despre istoria locului, obiceiuri şi viaţa comunităţii. Iniţiativa a pornit de la voluntarii Fundaţiei Pro Patrimonio, implicaţi în proiect, care au căutat să găsească modalităţi de reintegrare a bisericii în comunitate.
În 2017, cu sprijinul Fundaţiei Pro Patrimonio, preotul Dacian Popescu din Boz a reuşit atragerea de fonduri nerambursabile europene, prin Programul Naţional pentru Dezvoltarea Rurală, pentru restaurarea bisericii monument istoric.
De câțiva ani, pe șantierul bisericii de la Urși, jud. Vâlcea, se implică anual, în medie, câte 30-40 voluntari. Din iunie pînă în octombrie, grupe de câte 7-8 restauratori și studenți lucrează la conservarea frescelor. În 2017, pentru prima data, am dedicat o săptămână voluntarilor din străinătate, cu scopul de a încuraja turismul cultural și de a promova valoarea excepțională pe care o au biserica și peisajul cultural al zonei. 7 voluntari ai National Trust UK, cu vârste și pregătiri diverse, au ajutat timp de o săptămînă la conservarea frescelor interioare sub îndrumarea Anei Chiricuță, asistată de Andrei Dumitrescu, restauratori de pictură.
Fondurile necesare au fost donate de persoane și organizații particulare, cei mai importanți sponsori fiind World Monuments Fund şi Fundaţia Prințul de Wales România. Comunitatea locală (parohia, primăria, precum și locuitorii satului) susține proiectul, oferind anual cazare și masă tuturor voluntarilor și meșterilor care lucrează la salvarea bisericuței de lemn din sat.
Proiectul Porţile Braşovului, coordonat de arhitecta Silvia Demeter-Lowe, și-a propus salvarea porţilor din centrul istoric al Braşovului, oferind astfel proprietarilor un ajutor pentru a-şi repara sau recondiţiona porţile şi, în acelaşi timp, atrăgând atenţia asupra importanţei păstrării acestor elemente ale patrimoniului arhitectural. Lucrările au fost executate de meşteri specializaţi în conservarea lemnului şi metalului, care utilizează materiale şi tehnici tradiţionale.
Proiectul a fost iniţiat în 2009, atunci când un cetăţean al Braşovului a cerut ajutorul Fundaţiei Pro Patrimonio, dorind ca poarta de lemn, cu o vechime de sute de ani, a curţii în care locuia să fie salvată.
A urmat operațiunea de restaurare și punere în valoare a porții (str. Brâncoveanu nr. 16, Brașov).
Următorul pas a fost identificarea altor porți ca potenţiale candidate pentru restaurare, ele trebuind să corespundă unor criterii precum: valoarea arhitecturală şi istorică, poziţia în cadrul oraşului şi, nu în ultimul rând, dorinţa de implicare a proprietarilor.
Detalii în revista Igloo: https://www.igloo.ro/portile-brasovului -2/
[vc_row type=”in_container” full_screen_row_position=”middle” scene_position=”center” text_color=”dark” text_align=”left” overlay_strength=”0.3″][vc_column column_padding=”no-extra-padding” column_padding_position=”all” background_color_opacity=”1″ background_hover_color_opacity=”1″ column_shadow=”none” width=”1/1″ tablet_text_alignment=”default” phone_text_alignment=”default” column_border_width=”none” column_border_style=”solid”][/vc_column][/vc_row]
La sfârşitul anului 2010, Primăria Bucureștiului a decis începerea lucrărilor pentru Diametrala Nord-Sud, având la bază Planul Urbanistic Zonal pentru Diametrala Buzeşti-Berzei-Uranus. Demolările au retrezit amintiri dureroase bucureştenilor, mai ales prin modul în care au fost puse în aplicare (executate noaptea, fără desfacerea pieselor valoroase pentru refolosirea acestora sau a materialelor, cu evacuarea locuitorilor iarna). Premisele aflate la baza proiectului au fost fluentizarea şi creşterea traficului auto de tranzit, fără analiza consecinţelor asupra mobilităţii în ansamblu, ignorând realitatea complexă a vieţii şi locuirii în cartier.
Zona Matache, din centrul Bucurestiului, a trecut prin schimbări dramatice și radicale care și-au pus amprenta asupra comunității, lăsând cartierul și inima sa, monumentul istoric Hala Matache (demolat în noaptea de 25 martie 2013) într-o stare de dezagregare socială și economică. Acțiunile societății civile împotriva demolărilor de monumente istorice au atras atenția asupra nevoii de regenerare și de integrare a proiectului, de modernizare a străzilor cu proiecte mai ample de revitalizare a țesutului urban și social.
În prezent, zona este abandonată de administrație și apare ca o rană imensă necicatrizată.
Fundația Pro Patrimonio s-a implicat în acțiunea de salvare a zonei și a Halei Matache, propunând soluții concrete de regenerare urbană și dialogând cu administrația. S-au concretizat două direcții-martor.
Prima o reprezintă volumul Cui i-e frică de cartierul Matache? Principii de regenerare urbană pentru zona Matache – Gara de Nord din Bucureşti (Pro Patrimonio 2012), o carte-manifest, o carte-proiect, o carte-martor a unui fenomen de activism urban concentrat, care își imagina că oricine poate avea iniţiativă şi propune soluţii pentru cartier şi oraş. La data apariţiei cărţii, februarie 2012, operaţiunea Diametrala Nord-Sud părea a fi departe de a se fi terminat și exista speranța ca Hala Matache să rămână în picioare (din păcate, va fi demolată la 25 martie 2013). Volumul conceput de Mirela Duculescu a primit Premiul naţional ex aequo pentru secţiunea carte, Bienala Naţională de Arhitectură 2012.
Textul integral al cărții este disponibil aici: link carte Matache
A doua direcție este reprezentată de filmul documentar Matache. Berzei-Buzești realizat de Dragoș Lumpan în 2016, ce are la bază un amplu material. Schimbările în zonă sunt surprinse în filmări, timelapse-uri și fotografii realizate în perioada 2010-2016. Filmul include interviuri cu arhitecți, urbanisti, antropologi, reprezentanţi ai societăţii civile, locuitori și comercianți din zonă, fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, și imagini de arhivă. Filmul oferă o perspectivă obiectivă asupra unui țesut urban specific, fiind un exemplu și studiu de caz pentru alte orașe care se confruntă cu situații similare. Filmul a beneficiat de sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național și a primit Premiul AFCN pentru inovație în promovarea patrimoniului de arhitectură 2016.
Noutățile despre film (work in progress) și proiect pot fi urmărite pe pagina Platforma Matache.
În septembrie 2017, SoNoRo Conac a pus din nou muzica în slujba salvării patrimoniului arhitectural românesc, deruând și o campanie de strangere de fonduri pentru reabilitarea acoperișului conacului Neamțu din Olari, județul Olt. Campania constă în organizarea unui concert caritabil la conac, pe 21 septembrie, și a unui sistem de donații comunicat pe tot parcursul lunii septembrie.
Programul muzical cuprinde lucrări de Jean Sibelius, Friedrich Händel – Johan Halvorsen, Eugène Ysaÿe și Franz Schubert, în interpretare artiștilor Cristina Goice – vioară, Sabin Penea – vioară, Răzvan Popovici – violă, Radu Nagy – violoncel.
Detalii aici: https://www.youtube.com/watch?v=AV7VfqYXRmk
Conacul este administrat de către Fundația Pro Patrimonio ce desfășoară lucrări de conservare şi reabilitare graduală și încearcă, în același timp, să refacă legătura conacului cu comunitatea, prin acțiuni educative și culturale destinate tinerilor și copiilor.
>Casa Monteoru din București (15 septembrie – 10 octombrie 2014)
Organizată de Filiala București a Ordinului Arhitecților din România împreună cu Fundația Pro Patrimonio, expoziția Proiect pentru solidaritate, Casa George Enescu din Mihăileni, Casa Monteoru, 15 septembrie – 10 octombrie 2014, face parte din campania de sensibilizare și strângere de fonduri pentru salvarea în regim de urgență a casei în care și-a petrecut copilăria George Enescu.
Expoziția a propus o incursiune în povestea unui loc fragil și încărcat cu istorie, readus la viață cu ajutorul benevol din partea arhitecților și a oamenilor de cultură, prezentând intervenția de urgență realizată în vara lui 2014 pentru a salva de la prăbușire casa mamei compozitorului George Enescu. Expoziția a fost completată cu diferite evenimente conexe, printre care oncertul Sonoro, din data de 16 septembrie 2014, care încheie programul SoNoRo Conac 2014.
