25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
Principalele activităţi desfăşurate în 2016 sunt legate de conservarea picturii pereţilor, în principal a celor exteriori. Ramele ferestrelor au fost reparate într-un atelier din satul Băile Olănești (la 50 km de Urşi). Piesele de fier au fost înlocuite unele noui realizate la Ţibănești la școala de meșteșugari pentru fierărie dar ferestrele nu sunt încă înlocuite la biserică, deoarece părțile de fier au fost întârziate.
A fost aşezat un strat de piatră de 15 cm sub pardoseală pentru a preveni creșterea umidității în lemn şi a fost înlocuită complet pardoseala scândura din stejar cu deoarece din forma cea veche nu a mai rămas piese de lemn Comunitatea locală a donat o treime din cherestea.
Deoarece biserica nu are curent electric am fost realizată o instalaţie electrică sub podea şi a fost pus un paratrăznet.
Mobilierul este dus pentru a fi reparat și adăugat cu piesele lipsă în atelierul de lemn din Băile Olănești. Aceste lucrări au fost lăsate pentru sezonul rece, când la fața locului nu se mai poate face nici o lucrare.
Chiar dacă planul era să se pornească lucrările la clopotniţă acest lucru nu a fost posibil deoarece la ea trebuia refolosita lemnului de la schelă. Schela era încă în utilizare pentru conservarea picturii în interior. O parte din lemnul din structura temporară care proteja biserica a fost folosit la biserica Sirineasa (10 km sud de Urşi) pentru o intervenție de urgență.
În lunile mai şi iunie, s-a lucrat amenajarea unei case pentru ca voluntarii și restauratorul să locuiască în sat. Casa este o casă tradiţională a satului iar proprietarul ne-a permis să o folosim pentru următorii 2-3 ani ca o casă de oaspeți pentru oamenii cum lucrează la biserică. Lucrările constau în curățarea și construirea unei băi adecvate. Toate lucrările au fost realizate doar cu ajutorul comunității, iar materialele au fost donate de la o companie specializată în obiecte sanitare (Delta Studio).
Anul 2015 a însumat o serie de activităţi care au continuat şantierul de la Urşi în acelaşi timp cu promovarea proiectului pentru a sensibiliza opinia publică legat de importanţa acestui monument.
În prima jumătate a anului 2015 bârnele pictate transportate la Universitatea Naţională de Artă au fost restaurate sub coordonarea profesorului Dan Mohanu de către două tinere restauratoare, Ana Chiricuţă şi Laura Hangiu. Pro Patrimonio a putut să le ofere burse pe perioada în care au lucrat.
Pe 1-2 iulie, Casa Mincu din Bucureşti a găzduit o expoziţie cu lucrările de licenţă ale unor studenţi de la Universitatea Naţională de Artă având ca subiect pictarea bolţii Bisericii de Lemn de la Urşi.
Peste vară au fost realizate activităţi de aplicare a substanţelor biocide pe bârnele rămase la Urşi, au fost restaurate diverse fragmente ale frescei de boltă şi s-au realizat diverse reparaţii la piesele de lemn ale boltei de lemn.
Evenimentul important al anului a fost împlinit toamna când bolta şi acoperişul de lemn au fost reasamblate iar apoi părţi ale frescei au fost consolidate pe pereţi. A fost finalizat acoperișul cu şiţa de lemn și a fost demontată partea superioară a structurii temporare. S-a decis să păstrăm partea inferioară a protecţiei pentru a preveni degradarea frescei exterioare înainte ca aceasta să fie consolidată.
În 2014, cu sprijinul World Monuments Fund, a avut loc evenimentul internațional dedicat monumentelor istorice Watch Day, o celebrare bienală a patrimoniului cultural ce prilejuiește adunări în jurul a zeci de situri istorice din întreaga lume. Bisericile de lemn din sudul Transilvaniei și nordul Olteniei au fost incluse pe lista celor mai amenințate 7 situri de patrimoniu din Europa în 2014. Cu această ocazie, Fundația Pro Patrimonio a organizat un eveniment Watch Day în satul Urși, județul Vâlcea, pentru a atrage atenția asupra unui patrimoniu arhitectural prea puțin cunoscut. În satul Urși s-a inaugurat Muzeul Bisericii de lemn, cu expoziția „Biserica de lemn din Urși reașezată în comunitate”.
Pe 19 august 2013 a fost susţinut un concert caritabil oferit cu generozitate de violonistul Alexandru Tomescu în chiar interiorul bisericii aflate în stadiu de şantier pentru strângerea de fonduri necesare restaurării.
Tot în 2013 la Casa Mincu a fost organizată o expoziţie şi o prelegere care au evidenţiat, prin sprijinul arhitectei Mariana Celac (†), importanţa implicării directe în procesul de salvare.
Anul 2013 a fost cel în care s-a putut realiza intervenţia cea mai amplă: biserica a fost ridicată 90 cm deasupra solului, s-au făcut fundaţiile noi şi s-au înlocuit și completat bârnele deteriorate, au fost extrase picturile de pe bârnele putrede, s-a realizat biocidarea grinzilor noi de lemn.
Au fost înlocuite tălpile de lemn și reașezată biserica pe noile fundații pentru aceasta Muzeul Astra a recomandat o echipa de meşteri maramureşeni alături de care au lucrat cei mai mulţi voluntari: 6 serii de câte 8 voluntari (în plus față de meșteri). Pentru tălpile pe care se așază biserica au fost aduşi 10 stejari din Botoşani, în zonă negăsind stejar la dimensiunile necesare. Din acest motiv în toamnă s-a inițiat o campanie de plantat stejari cu voluntarii de peste vară. S-au plantat 50 de stejari în curtea şcolii şi în apropierea bisericii astfel încât peste încă 300 de ani să existe materie primă locală.
A fost realizată o investigație arheologică în zona fundațiilor sub supravegherea Muzeului de Istorie Vâlcea. În urma săpăturilor s-a descoperit un tezaur monetar compus din 99 de monede din argint şi aramă (dintre care 11 de salbă), încadrat la prima vedere în intervalul a doua jum. a sec. XVIII-prima jum. a sec. XIX. Monedele au fost descoperite într-un ulcior, cu toarta şi gâtul rupte, ca să permită introducerea monedelor.
Au fost înlocuite şi reparate bârnele deteriorate de lemn din pereți și cosoroabe şi s-au făcut reparații la structura de protecţie.
Tot 2013 este anul în care echipa Fundaţia Pro Patrimonio a întreprins demersurile necesare pentru introducerea bisericii de la Urşi în programul World Monuments Fund – Watch List. Organizaţia internaţională World Monuments Fund a inclus ansamblul bisericilor de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei în programul Watch 2014, ca recunoaştere a pericolului iminent ce ameninţă aceste clădiri de patrimoniu şi ca recunoaştere a valorii culturale și economice pe care o au pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor.
În perioada 2010-2011, cu sprijinul Cella Cosimex și al arhitectului Șeban Cantacuzino se realizează o structură de protecție peste biserică, se desface acoeprișul și bolta prăbușită. Elementele din șarpantă, inventariate, se depozitează într-o magazie construită în exteriorul cimitirului. Se defac și elementele deteriorate și instabile din boltă.
SC OPUS – Atelier de arhitectură SRL – Bucureşti realizează documentația tehnică pentru autorizarea lucrărilor de intervenție.
Cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, SONORO și alte organizații se strâng primele fonduri pentru intervenție.
Se demontează iconostasul și se începe restaurarea icoanelor la Universitatea Națională de Arte București. După finalizare acesta este adus înapoi în sat și se organizează o expoziție și un concert. Până la terminarea lucrărilor de consolidare a bisericii, iconostasul este depozitat în biserica nouă de zid.
Începutul. Descoperirea. Primele idei și primii prieteni ai bisericii din Urși
„În 2007, după trei ani de cercetare pe teren a patrimoniului în diversele lui forme, am conturat un proiect ce era menit a pune în evidență legăturile culturale și artistice de pe cei doi versanți ai Carpaților, mai exact din Gorj/Vâlcea și Sibiu/Hunedoara. Prima secvență a fost construită în jurul bisericilor de lemn de la nord și de la sud de Carpați. Inventariind bisericile din cele două zone, confruntând listele oficiale cu realitatea din teren (unele nu mai există pe teren, altele, valoroase nu sunt înscrise), constatând starea de conservare a celor mai multe dintre biserici, dar și urgența salvării unora dintre acestea, precum și neputința de a întreprinde un astfel de demers de către un grup restrâns de persoane fizice, impreună cu colaboratorul de atunci, Fundația Dala, am spus mai departe povestea bisericilor de lemn președintelui din acea vreme al Ordinului Arhitecților din România, Șerban Sturdza, astfel, în timp, dezvoltându-se proiectul 60 de biserici.
Una dintre cele mai impresionante povești a fost cea a bisericii ascunse în cimitirul satului Urși din Vâlcea, o biserică fără temelie, proptită cât să nu se încline definitiv și cu o pictură de o calitate artistică remarcabilă pentru grupul de biserici de lemn rar pictate la sud de Carpați.
Fotograful Șerban Bonciocat este cel care mi-a arătat-o într-una dintre călătoriile noastre pentru documentarea rubricii lunare de patrimoniu din revista Igloo și îi sunt recunoscătoare pentru acea oprire pentru că acela a fost începutul atât pentru ceea ce avea să fie mai târziu albumul dedicat bisericilor de lemn din nordul Olteniei, dar și al proiectului amplu inițiat de OAR și Pro Patrimonio.” – Luiza Zamora, istoric de artă, Asociația 37
Împrejurimile. Valoarea peisajului
Există încă multe biserici de lemn răspîndite în zona colinară de la poalele Carpaților Meridionali – la sud și la nord. Cele mai multe datează din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, câteva fiind chiar mai vechi. Majoritatea sunt înscrise pe Lista Monumentelor Istorice din România. Este cea mai sudică regiune din Europa unde s-a folosit lemnul și tehnica blockbau (construcții din bârne orizontale) pentru clădirile de cult. Bisericile din nordul Olteniei și sudul Transilvaniei sunt modeste ca dimensiuni, dar păstrează autenticitatea meșteșugului și a valorilor locale.
Ca ansamblu, cele cîteva sute de biserici, răspîndite într-o arie relativ mică, definesc însă un peisaj cultural valoros. Asemănările, dar și diferențele dau ansamblului importanță, creionează specificul și identitatea zonei. Se estimează că cele 60-100 de biserici, documentate din 2009 pînă în prezent, însumează circa 2000 m2 de pictură murală (al secco sau al fresco). Pentru comparație, bolta Capelei Sixtine de la Vatican are 1000 m2.
Specificul. Unicitatea
În afara familiei de biserici de lemn din care face parte, biserica din Urşi se află în apropierea unor locuri foarte valoroase pentru identitatea şi spriritualitatea noastră: culele de la Măldăreşti, Mânăstirea de la Govora, Mânăstirea Hurezi aflată deja în Patrimoniul UNESCO, Mânăstirea Dintr-un Lemn sau situl Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 Parcul Naţional Buila-Vânturariţa. De asemenea, tot arealul subcarpatic este împânzit de cruci pictate care, prin tradiţie, se așază la intersecţiile de drumuri. Și fântânile primesc o cruce frumos decorată în amintirea unor evenimente sau a unor oameni care au însemnat ceva pentru locul respectiv.
10 ani de lucru. Calendarul de acțiuni
Cei zece ani de lucru la biserica de lemn din Urşi au avut, fiecare în parte, un model foarte clar: perioadă de strângere de fonduri şi de proiectare, perioadă de lucru efectiv pe durata a 4 luni, pe timpul verii. Deși acest model a generat durata îndelungată de intervenţie, s-a dovedit a fi fost singurul sustenabil în condiţiile în care susţinerea financiară s-a realizat integral din fonduri private obținute atât de la donatori, cât şi de la instituţii precum World Monuments Funds sau firme private.
Un succint calendar anual de lucrări ne oferă imaginea unui proces complex de restaurare la care au pus umărul specialiști și localnici.
2009
începe documentarea bisericii
se prăbușește bolta bisericii
se inițiază campania de intervenție de urgență
se realizează structura de protecție și se demontează bolta
2010-2011
se realizează proiectul de restaurare
se strâng primele fonduri pentru intervenție
se demontează iconostasul și se începe restaurarea icoanelor la Universitatea Națională de Arte București
2012
se finalizează restaurarea iconostasului care este readus în sat
se organizează o expoziție și un concert cu ocazia prezentării iconostasului restaurat
se asigură fresca în vederea lucrărilor de reparație a structurii
2013
se ridică biserica și se realizează fundații noi
se realizează investigația arheologică (când se găsește un ulcior cu monede!)
se repară și se înlocuiesc tălpile de lemn și toate bîrnele de lemn deteriorate
se plantează stejari în vederea asigurării lemnului de reparații peste 100 ani
2014
se restaurează pictura de pe bârnele din boltă
2015
se remontează bolta și acoperișul
2016
se restaurează pictura exterioară
se reface pardoseala interioară
se repară mobilierul interior
2017
se restaurează pictura interioară din altar
se reamenajează clopotnița cimitirului
2018-2019
se restaurează pictura interioară din naos
Fostul Hotel Concordia din București, loc uitat al memoriei pentru România modernă
Fundația Pro Patrimonio și filiala București a Ordinului Arhitecților din România, alături de intelectuali și instituții de cultură, au atras atenția printr-o campanie publică susținută anual, încă din 2013 asupra stării de degradare în care se află fostul hotel Concordia din București, locul în care în noaptea dinspre 23 spre 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Țării Romanești, după ce pe 5 ianuarie fusese ales domn al Moldovei. Clădirea din 1852 este încadrată pe lista monumentelor istorice a municipiului București 2010 cu nr. crt. 2025, cod LMI B-II-m-B-19708, se află în proprietate private și într-o stare avansată de ruină, în ciuda numeroaselor demersuri din ultimii ani ale societății civile, intelectualilor, artiștilor, gazetarilor și arhitecților.
Arhitectul Şerban Sturdza a subliniat în 2013 faptul că societatea civilă este direct responsabilă pentru soarta clădirilor şi a zonelor istorice, deoarece ele sunt moştenirea noastră, a tuturor, aşa că nu putem aştepta ca rezolvările să vină de la sine. „Persoanele care reprezintă Municipalitatea trebuiesc forţate într-o manieră directă, dar deloc discretă să-şi facă treaba, şi în ceea ce priveşte Centrul Istoric, treaba nu este făcută suficient dacă putem să mergem vara să bem bere la terasele de la parterul clădirilor. Această pojghiţă de civilizaţie este o chestiune de plăcere şi o doză de iresponsabilitate pentru că în paralel nu se asigură şi efortul care ar trebui să gireze ca aceste clădiri vor rămâne în picioare. Chestiunea aceasta cu protejarea unor clădiri istorice este o mare minciună. Noi protejăm zona, dar nicio casă nu este protejată, e absurd“, a declarat acesta.
În anul 2016, organizația internațională World Monuments Fund a nominalizat Bucureştiul, la propunerea Asociației Pro.Do.Mo. împreună cu Fundația Pro Patrimonio, printre siturile istorice cele mai ameninţate de distrugere din lume. WMF alege situri şi obiective de patrimoniu care au valoare urbanistică la nivel international și se ocupă de peste 50 de ani cu salvarea patrimoniului arhitectural și cultural universal.
Capitala României a fost nominalizată la categoria „centru istoric în pericol” pe lista 2016 World Monuments Watch din cauza demolării sau abandonării clădirilor de patrimoniu, a dezvoltării necontrolate și a intervențiilor de reabilitare distructive. În consecință, orașul a fost inclus într-un program de monitorizare privind politicile publice de protecție a patrimoniului. Riscul iminent în faţa unui cutremur de proporţii pune în pericol majoritatea clădirilor de patrimoniu ale oraşului.
La 3 martie 2017, programul Watch Day 2017 s-a concentrat pe un apel la acțiune pentru Capitală, care se confruntă cu amenințări și provocări iminente din perspectiva vulnerabilității patrimoniului și din cauza riscului seismic. Evenimentul a avut două componente: Watch Day Bucureștiul Vulnerabil – Dezbatere. Lansare de carte şi Watch Night Bucureştiul Vulnerabil, întâlnire informală – Lansarea cărţii, filme şi experienţe.
Bucureştiul, capitala europeană cu cel mai mare risc seismic, abundă, în special în partea sa centrală, în clădiri expertizate tehnic ca având risc seismic grad I, ceea ce ar implica o prăbușire iminentă la primul cutremur major. În cazul unui cutremur de scara celui din 1977, Bucureștiul de azi ar pierde un număr mare de blockhausuri moderniste și case de secol XIX-XX, adăpostind la ora actuală mii de persoane. Pierderile umane, materiale, dar și identitare ale orașului ar fi majore (vezi http://blog.seismic-alert.ro/).
Ca exemplificare: Bulevardul Magheru este păstrătorul unei arhive de clădiri moderniste cu o valoare culturală şi arhitecturală recunoscută internaţional. 15 clădiri monument istoric, 9 clădiri risc seismic clasa I, 5 clădiri risc seismic clasa II, 65.000 mp spaţiu construit în pericol, 150.000 mp arie aflată în pericol, 2000+ locuitori, 5000+ persoane în tranzit zilnic sunt cifre care definesc situaţia actuală a bulevardului.
Iată un film de conștientizare și sensibilizare realizat de Fundația Pro Patrimonio, World Monuments Fund și Asociația Pro.Do.Mo.:
World Monuments Watch este un program global lansat în 1996 cu scopul de a atrage atenţia internaţională către siturile de patrimoniu cultural din toată lumea. Programul oferă o oportunitate siturilor nominalizate să crească gradul de conştientizare publică, să promoveze participarea locală, să încurajeze inovarea şi colaborarea şi să evidenţieze soluţii alternative.
Watch Day 2017 – Bucureştiul Vulnerabil a fost organizat de Centrul Român pentru Inovație în Dezvoltare Locală, MKBT: Make Better, Ordinul Arhitecților din România – Filiala Teritorială București, având ca inițiatori Pro.Do.Mo și Pro Patrimonio.
În 2014, cu sprijinul World Monuments Fund, a avut loc evenimentul internațional dedicat monumentelor istorice Watch Day, o celebrare bienală a patrimoniului cultural ce prilejuiește adunări în jurul a zeci de situri istorice din întreaga lume. Bisericile de lemn din sudul Transilvaniei și nordul Olteniei au fost incluse pe lista celor mai amenințate 7 situri de patrimoniu din Europa în 2014. Cu această ocazie, Fundația Pro Patrimonio a organizat un eveniment Watch Day în satul Urși, județul Vâlcea, pentru a atrage atenția asupra unui patrimoniu arhitectural prea puțin cunoscut. În satul Urși s-a inaugurat Muzeul Bisericii de lemn, cu expoziția „Biserica de lemn din Urși reașezată în comunitate”.
