25 DE ANI ÎN SERVICIUL PATRIMONIULUI ȘI COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA
≡
ianuarie 2025
Rațiunea pentru care a fost creată Fundația Pro Patrimonio România în anul 2000, adaptarea cumpănită la contextul local, flexibilitatea strategică și proiectele de impact și cursă lungă ne arată că organizația și-a dovedit utilitatea.
Ideea cardinală pe care a avut-o arhitectul fondator Șerban Cantacuzino ar trebui reafirmată: fundația a fost creată folosind modelul anglo-saxon National Trust, care s-a adaptat în timp din cauza situației complet diferite dintre societatea britanică și cea românească.
Pro Patrimonio a dezvoltat o strategie progresivă, care a pornit de la teme de informare și dezbatere aparent minore, reușind să creeze un cerc de interes destul de important – București, Brașov, Câmpulung. A urmat apoi etapa a doua: pasul decisiv de salvare a imobilelor, dublat de principiul afirmat de Șerban Cantacuzino – protecția unor monumente de importanță deosebită prin donații. Accesul la donatori a generat un anumit gen de cunoaștere legat de relații sociale, a creat un grup de membri susținători din afara României și a influențat alte organizații să facă chestiuni similare. Mă refer la un proces de cooperare de tip rețea, precum filialele Pro Patrimonio din Anglia și Franța, întotdeauna prezente.
Pro Patrimonio nu s-a oprit, strategia a evoluat în mod firesc către probleme sesizate la nivel de teritoriu. Primul proiect a fost 60 de biserici de lemn, care a pornit în 2009 de la o observație simplă: în mediul rural există valori care punctual par mărunte, dar care privite în ansamblu devin un patrimoniu foarte prețios. Doar luate în considerare ca ansamblu au putut fi salvate, cazul multiplu premiat în 2021 al bisericuței de la Urși fiind unul exemplar, bazat pe un proces lent, în care colaboratorii și voluntarii au lucrat cu pasiune cot la cot.
Felul în care Pro Patrimonio își aplică strategia este flexibil și bazat pe explorare. Cum începem un proiect, fără să știm cum se termină? este, de fapt, prima întrebare despre cum administrăm și ce facem după finalizarea unui proiect. Nu există ideea de a părăsi locul, ci de transmite mai departe, către comunitățile locale, valori și cunoștințe; astfel a apărut proiectul de educație pentru patrimoniu. Administrarea corectă a patrimoniului pornește de la educație ca vârf de lance și instrument care poate să transmită pe termen lung un efort făcut punctual.
Un alt principiu de acțiune este reciprocitatea în comportamentul față de patrimoniul pe care nu poți să-l întreții, dar știi că trebuie să-l transmiți mai departe, uneori în situații limită. În plan intern căutăm soluții pornind de la bunul simț și gesturi normale în relația cu valorile, transmisibilitatea, întreținerea și utilizarea corectă a patrimoniului, nimic excesiv (proiecte precum studiul tencuielilor istorice, întreținerea unei biserici etc.).
Noi nu am făcut segregări (de profesii, vârste, funcții) în proiectele Pro Patrimonio. Am lucrat cu cine s-a putut și ne-am adaptat la fiecare caz în parte. România este stratificată, apar segregări și diferențe de percepție în ceea ce privește istoria, tradiția, patriotismul, responsabilitățile, ceea ce face ca o serie întreagă de pierderi să fie neașteptate, inutile. Este o înțelegere diferită asupra valorilor.
Nu putem să fim indiferenți la distrugerea patrimoniului național și a celui din țările vecine. Patrimoniul nu are granițe, e o preocupare normală.
Ne dorim ca pe termen lung să transmitem sistemul Pro Patrimonio care să fie metabolizat ca model la nivel general, în care preocuparea pentru patrimoniu să devină o normalitate.
Șerban Sturdza
